Mii de scuze

Nu am net decat rar, pe ici, pe colo, intru rar si putin si cand mi-am verificat spam-ul, dupa doua zile, erau peste 200 de mesaje care trecusera de moderarea comentariilor, plus nu stiu cate sute in spam, asa ca le-am sters in bloc, daca s-a ratacit vreun mesaj bun pe acolo, imi cer scuze. Dar am aruncat un ochi peste ele si par numai prostiile alea de spamuri de la robotei plictisiti si din ce in ce mai bine programati (ori au facut astia de la wordpress o mantzocareala, de scapa iarasi asa usor).

In alta dezordine de idei, am parcurs absolut din intamplare un drum pe care acum doi ani, luna mai, cand Casi implinea fix 3 zile, l-am batut impreuna, cand vamesul era fix acelasi ca atunci cand am introdus ilegal potaia in tara. Culmea, am oprit in aceeasi parcare, am mancat aceleasi lucruri, dar cu doi ani mai tarziu si cu alti oameni, in timp ce cainele asteapta a eforie.

Ciudata e viata, parca sunt in capsula timpului. Pozele din 8 mai de acum doi ani cand am ajuns tot aici, via Aitos, Diulino, Sivarovo, Dalgopol, Provadia, Dobrino, Manastir, acum mai subtire ca atunci, numai Sabla si Kavarna, poate maine Varna, sa vedem ce decid trupele.

E frig, e foarte frig, dar senin si frumos, am sa intreb la granita la intoarcere care e spilul cu cainii, ca as lua si maimutza pijkoata sa mai bantuie si ea pe unde a umblat cand nu vedea, nu auzea si doar zbiera.

Na Zdravu.