Surfing with the aliens

Brr, rece, zi de sarmale, multe sarmale, numai sarmale, o sa imi fac un restaurant in care o sa se serveasca numai sarmale, oua umplute si salata de boeuf. Glumesc, nu va impacientati, de la ce am gasit pe un blog legat de un restaurant mi-a traznit sa scriu. Ca stiti, dimineata, tura de onoare, cafea + bloguri. Azi asa, la prima intrevedere cu paginile am ramas nedumerita.

Concursuri, bun, intru (de curiozitate, stiti bine). Premiu mare si frumos, conditii: dati like, like, share, like. Va asteptam. Bun, dar nu am inteles care e concursul, ce se premiaza, like, like si share? Si de catre cine?

Concursul doi e mai clar: gatiti ceva ce imi place mie, premiu, ceva de la mine de pe unde-s io. Conditii de concurs, canci, jurizare, buba.

Deci like, like, share, ceatza deasa.

Dupa care ajung si la crasma, doamne fereste, nu are blogul nimica, e o reclama la un restaurant, ia ca dau si link, Casa Bunicii se cheama, din Timisoara. Meniu, interesant.

Bineinteles (apropos de ce scriam ieri la sandwich), totul e suprem, dar pe mine m-a dus instant gandul la reclama aia afurisita cu tigaia care face peste cu gust de peste ca pe vremea bunicii (cand bunicele mancau somon). Bunica de Timisoara a evouluat, e mai tare ca bunica aia cu tigaia, mananca terina de foie gras, tortilla si dulce de leche, cum ar fi zis bunica mea, invartind la colarezi: ptiu, fir-ar.

M-au mai amuzat niste chestii, dar nu pun la comun blogurile care ma fac sa zambesc zilnic (sunt si de ras in hohote ca in bancul ala cu astrele).

Asa ca like, like si share sa castigati marele premiu si de la mine: morcovul de aur (da, stiu, Nea Tomitza).

Sau, mai la obiect si la subiect:

rororo

5 gânduri despre &8222;Surfing with the aliens&8221;

  1. Pai la sarmale inainte, ca si omului meu ii plac, eu nu stiu sa fac asa ca mananca numa’ cand isi face, ar fi bun un resteurant care sa-i faca ….
    Cat despre concursurile de care spuneti – fac apoplexie cand vad concurs cu like si share, aproape la fel si la alea cu random.org. M-am uitat io si in dex sa vad exact ce-i ala un concurs sa le dau peste nas celor ce organizeaza concurs de-asta :D, si spre uimirea mea cuvantul nu presupune neaparat ca locul 1 e atribuit celui mai bun participant, asa ca am lasat-o balta cu rautatile si ma fac ca nu vad cersetorii de like&share.

  2. Nu stiu cat a fost coincidenta sau pur si simplu s-a brodit cu subiectul, dar ai facut un lucru bun ca ne-ai reamintit de Toma. Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Al doilea moment nu il stiam, mi-a placut mult. Sa iti zic ca nu am stiut daca sa rad sau sa plang? Pe masura ce curgeau poantele am realizat ca multi dintre tinerii din ziua de azi (da, da, tineretul asta!) nu ar intelege 10% din ele. Ceea ce spune multe despre directia in care ne indreptam ca natie. Ma rog…
    Ma mancau degetele zilele astea sa iti scriu pe subiectul cu blogosfera, dar m-am abtinut :). Era inevitabil sa se incinga spiritele la un moment dat de la atatea margelute si batistute si busteni artistici, exista totusi o limita pentru cate combinatii de batistute, lumanari, busteni si castroane se pot face. Si uite de aici acuzatiile de plagiat erau inevitabile.
    Cand am scris articolasul cu pricina mi-am luat-o de nu m-am vazut, putina lume (dintre foarte putinii care ma citeau) au inteles mesajul. Cat zgomot, efort si timp pierdut pentru practic nimic. Da’ poate nu a priceput subsemnata despre ce e vorba, ca se pare ca e ceva pretios, de se aprind spiritele la modul asta. Poate ma lamureste si pe mine cineva odata 🙂
    In rest, sa fim sanatosi si sa auzim numai de bine!

  3. liana, mie nu imi mai place sa le fac, mama lor, dupa ce invart la ele atata nici sa le mananc nu imi mai arde decat dupa cateva zile 🙂

    iepuras, pe mine ma doare fix in toate panzele sus de orgolii nereperate, ma amuz si ma gandesc si eu asa, ca ne mai amuzam in grup, ca in rest, fiecare cat (il) duce.

    apropos de poze si picturi, gasisem un site ca lumea foc, poate pun pe un articolas ca mi-e ca pana pozez sarmalele dispare oala, abracadabra.

    si sa stii ca unele din glumele lui toma si amza se pupa si cu realitatea de azi, amu’ ce preocupari au pustanii, na, depinde. sincer, nici eu cand eram mica nu pricepeam multe, se aduna in timp experienta (sau nu).

    si da, sanatosi sa fim, aia e cel mai important.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s