Provizii

Adicatalea ce las acasa cand o iau cu Casi pe coclauri, da?

Slide1

Sarmalele le-am facut de data asta numai din carne de porc, de porc ce e el, in rest, cam clasic, singura chestie e ca am pus in compozitie si un borcan de Rillettes, de la Lidl, il aveam mai de mult, (carne de porc in suc propriu, deci untura). Exceptional dar, cam sarat si greu pentru mine.

In afara de asta nimic specia, putina sare, mult piper, pasta si boia, ambele iuti, mi-a luat cam mult, nu stiu de ce, cu tocat, impachetat, la, la, la. Printre sarmale am pus si afumatura si doua bucatele de carne de porc cu os.

Slide2

Cele mai multe le-am lasat la cuptor sa se rumeneasca bine.

Slide3

Dar pentru ca au iesit prea multe, am pus si pe aragaz un rand intr-o oala, nu am prins decat o poza cu ele devalizate.

Slide4

M-am razbunat pe mancaciosi si am mancat eu toata rumeneala/arsura.

Slide5

Am mai facut si „ouale mele”, reteta veche, cu sos inspirat de la o draga doamna din Orsova. In umplutura am pus galbenusurile, maioneza, mustar, patrunjel si hrean.

Slide6

Pentru sos, ca de obicei, am amestecat parti oarecum egale de smantana, iaurt si maioneza si, de data asta, am pus si niste codite de ceapa verde.

Slide7

Si … am cumparat si morcovi, sa aiba Casi pe drum, da? Porn.

Slide8

In rest, depinde pe unde si daca o sa am net, vedem.

rororo

Tablouri si fotografii

Stiu ca sunt o droaie de artisti in domeniu si o gramada de realizari exceptionale, insa mie doua site-uri mi-au atras atentia cu doua chestiuni misto. Primul, in special ca idee de realizare, este legat de o idee a fotografului Murad Osmann care isi urmareste gagica prin lume prin intermediul fotografiilor.

Colectia am gasit-o pe hiconsumption.com, cu articolul „Follow me”, iau o poza de acolo, daca dispare de aici vedeti oricum la link, nu o copiez, iau link-ul doar ca sa ilustrez ideea, foarte faina.

Tot de pe craftgawker am ajuns la un artist foarte pe gustul meu, pe vremuri erau multi pictori realisti rusi care faceau ceva asemanator, dar mai realist ca ce face Steve Mills, mai rar.

Colectia am gasit-o pe wave avenue, sunt surprinse cateva tablouri in ulei care redau peisaje marine (ma duc la Eforie, fac si eu … cu mana, ca asa ceva, mai rar).

Credeti sau nu, acestea sunt chiar tablouri in ulei, pictorul din Florida cica le vinde foarte repede, sunt curioasa in cat timp le face, la cate bibiluri sunt acolo, poza e luata tot de pe wave avenue, ce mai face Steve Mills gasiti pe site-ul sau.

Interesant este si ca unele sunt ulei pe … aluminiu.

Si cel din urma gasit azi tot pe wave avenue, este pictorul Jeremy Mann care are niste peisaje urbane fascinante, tot ulei, stilul in care surprinde un anumit tip de lumina este deosebit, desi e clar ca e un tablou, mie mi se pare ca toate miros a … ploaie (am vazut asa un tablou atarnat intr-o carciuma, pe vremuri, era tot un peisaj urban, din Firenze, pe ploaie, efectiv te facea sa simti senzatia de stropi si mirosul umed, ca si Jeremy Mann).

Poza e tot de pe wave avenue, mai multe lucrari ale lui Jeremy Mann, la el pe site.

Sper sa va placa si voua „gaselnitele”.

rororo

Editez sa va arat si lucrarile lui Seth Castel, Underwater Dogs, gasite pe site-ul drollgirl.com.

Pozar premiat, dar ce i-a iesit, or fi si prelucrate, dar instantaneele sunt extraordinare, dati pe unul din link-urile de mai sus, eu preiau o poza de drollgirl

Toate sunt dementiale, nu am stiut pe care sa o aleg, asa ca vizitati sursa pentru celelalte.

re-rororo

Surfing with the aliens

Brr, rece, zi de sarmale, multe sarmale, numai sarmale, o sa imi fac un restaurant in care o sa se serveasca numai sarmale, oua umplute si salata de boeuf. Glumesc, nu va impacientati, de la ce am gasit pe un blog legat de un restaurant mi-a traznit sa scriu. Ca stiti, dimineata, tura de onoare, cafea + bloguri. Azi asa, la prima intrevedere cu paginile am ramas nedumerita.

Concursuri, bun, intru (de curiozitate, stiti bine). Premiu mare si frumos, conditii: dati like, like, share, like. Va asteptam. Bun, dar nu am inteles care e concursul, ce se premiaza, like, like si share? Si de catre cine?

Concursul doi e mai clar: gatiti ceva ce imi place mie, premiu, ceva de la mine de pe unde-s io. Conditii de concurs, canci, jurizare, buba.

Deci like, like, share, ceatza deasa.

Dupa care ajung si la crasma, doamne fereste, nu are blogul nimica, e o reclama la un restaurant, ia ca dau si link, Casa Bunicii se cheama, din Timisoara. Meniu, interesant.

Bineinteles (apropos de ce scriam ieri la sandwich), totul e suprem, dar pe mine m-a dus instant gandul la reclama aia afurisita cu tigaia care face peste cu gust de peste ca pe vremea bunicii (cand bunicele mancau somon). Bunica de Timisoara a evouluat, e mai tare ca bunica aia cu tigaia, mananca terina de foie gras, tortilla si dulce de leche, cum ar fi zis bunica mea, invartind la colarezi: ptiu, fir-ar.

M-au mai amuzat niste chestii, dar nu pun la comun blogurile care ma fac sa zambesc zilnic (sunt si de ras in hohote ca in bancul ala cu astrele).

Asa ca like, like si share sa castigati marele premiu si de la mine: morcovul de aur (da, stiu, Nea Tomitza).

Sau, mai la obiect si la subiect:

rororo