Pelerinaj vag culinar

Bai, ieri aveam ideile asa frumos si bine cimentate, acum s-au dus cu visele, noroc cu pozele, ca alzheimerul asta e nemilos. Ca avertisment, pozele, cum stiti, dau o idee de ce si cum, nu sunt artistice, potaia e nelipita pe alocuri, considerentele personale sunt date de starea vremii, experiente anterioare si chef de moment, nu am cine stie ce peisaje, Deva si Brasovul le-am pozat de o droaie de ori, am mai mult poze cu haleala, ceea ce, zic eu, e in regula, deoarece aista se vrea un blog oarecum culinar, departe de spiritual.

Deci sa purcedem cu ce am intalnit pe drumul traditional al porcului. Caci am urmarit mancaruri oarecum traditionale, personal, am mancat la varza si fasole de zici ca imi doream sa fiu in armata.

Pogorand de pe dumurile patriei, bune in linii mari, au facut astia sosele in unele locuri, lucreaza la altele, e si de bine si de rau, dar se face lumina, incet, incet, cum ziceam, dupa opt ore (na, zi lucratoare, tiruri, socoteli) am luat cina, mancat, respectiv halit, la La Baiatu, in Deva.

De carciuma v-am mai zis, mica, intima, cam pustie ultimele dati, mancarea buna, preturi mici, fara pretentii.

Mancare, romaneasca, adevaraciune, ciorba de fasole cu afumatura, ceapa rosie, ceafa cu cartofi (nu mai aveau prepelite umplute cu muguri de rozmarin), muraciuni.

Slide1

Dar ce a fost mai haios, vazusem la unii nu stiu ce cu piure, ginesc un cotlet ardelenesc in meniu, zic, vreau cu piure, cica nu merge, reteta e cu prajiti, ca e cu branza si ou. Na belea. Cotletul, neimportant in propozitie, dar era pe un munte de cartofi prajiti cu ou si branza, cred ca am sange de ardelean in vene de mi-au facut astia reteta dedicata.

Slide2

La hotel e misto, mai ales pentru potaie, ca are vedere la strada si urmareste starea traficului, statia de autobuz, de taxi, ce mai, beton. In jur e spatiu mare de plimbat potai, caini la greu, de toate taliile si rasele, chistoace cat cuprinde, asa arata un catel fericit.

Slide3

Cand dau tura cu ea trec pe langa biserica aia modernista mereu (nu stiu de ce rit e). Mi se pare ciudat, pare parasita, e incremenita, nu misca niciodata nimic, nu am reusit sa ma prind cine bate clopotele.

Peste drum de hotel, patiseria aia cu bureci, mai au si alte chestii bune, anul asta mi se paru ca au mai scazut din cantitatea de umplutura in detrimentul aluatului. Bun si el, dar parca prea mult. Avem bureci cu varza, cu carne, cu branza si cu sunca si cascaval si suc de rosii (gen pizza). Mai au si niste trigoane cu branza bune. Dar e totul supradimensionat, ca si la carciumi, de unde mereu am plecat cu pachetel pentru acasa, apai si la patiserii, ramase si pentru casi, regim, regim, dar ce era sa facem.

Slide4

Cand ajungi in orice oras, a oricata oara, musai sa vizitezi piata, nu? Cel putin mie imi place. La Deva, abundenta de mere, multe soiuri, in rest, exceptand slanile si branzeturile, tarhonul si zarzavatul la borcan pe care fiecare il face altfel, cam ca in orice piata. A, ba nu, morcovii aveau mult pamant pe ei.

Si, ca in orice piata respectabila, gratare (inchise aici, la varice) cu virsli si mici. Micii de Dedulesti sunt cam jumatate din micii astia de Salas, v-am zis ca in ardeal totul e supradimensionat. Ma rog, ma refer la mancare. Si sa nu aud bancul cu salata 😀

Slide5

La capitolul cofetarii, desi multe si cu preparate diverse, inclusiv ardelenesti, islere, haios, cremes, nu excelau. Prajiturelele bune, chiar bune, dar cremesul spre foarte naspa, am luat si diplomat, semana cu cel de trista amintire, dar din pacate, doar la aspect, cum is impiedicata, a avut Casi parte si de cremes si de diplomat.

Prajiturelele bune le trasei si in chip. La capitolul prajituri si cofetarii, pana acum Brasovul bate tot ce am vazut (eu, cel putin, prin preajma).

Slide6

Cu trebi la Petrosani, drumul Deva – Petrosani e o placere, s-a deschis si in colo o bucata de autostrada pana dupa Simeria, iar spre Hateg, cred ca sunt doi – trei ani de cand e gata soseaua, o placere sa admiri peisajul.

De mancat, ca poze de la volan mai greu sa fac, am mancat la acelasi Keops. Vedeti ca are muzica link-ul, ma si speriai.

Sunt mai multe localuri in Petrosani, fireste, dar daca am mai fost acolo si ni s-a re-recomandat de localnici, hopa, topa.

In afara de lacul ala cu pasari, au tot felul de luluri si bibiluri in decor, unele chiar simpatice, cum ar fi corpurile de iluminat facute in sticle.

Slide7

Si la „La Misto” in Deva au niste becuri simpatice, am uitat sa le pozez, lampi in forma de bec mare, haioase.

Aci am mancat urmatoarele: ciorba de vacuta (buna), snitele (bune), costite delicioase (asa se numeau, bune, sosul gen bbq, dulceag – iute), salate (foarte bune, cea de sfecla avea mult chimen).

Slide8

Tot babane portiile, am luat iarasi la pachet. Mancarea corecta, servirea asisderea, preturi normale, e un local chiar simpatic, foarte mare, foarte bine amenajat si amplasat, cu locuri de parcare si, na, are si lebede (in zare, nu dispare).

Slide9

In grupul balacitoarelor, imi plac la nebunie niste mini-ratuste, absolut misto (nu, nu pe varza, sunt mici), le-as lua acasa sa le pun in gradina la Casi, nu stiu ce soi sunt, dar arata a jucarii.

Slide10

Trecand peste amanunte ale deplasarii, a mai venit o zi, de data asta cu soare si, tot la Deva.

Slide11

Tot am incercat sa pozez ca lumea potaia dupa ce indopa mai ales chestii cu iaurt sau sana, se albea pana in urechi.

Slide12

Am apucat potaia de un capat al lesei si am luat la pas orasul de sub cetate, sa vaz ce s-a mai schimbat.

Slide13

In linii mari, cam tot la fel ca anul trecut, am intrat si intr-un supermarket central, ma asteptam sa fie ca aici, sabata, omor, canci. Desi e dintr-un lant (Carrefour), produsele sunt aranjate alandala, destul de dezordonat, prost asezate la raft, varietatea mica. Culmea, preturile mai mici, nu as fi observat daca nu cautam o conserva pentru potaie. Fix aceeasi marfa in acelasi lant de magazine, acolo era 5 lei, la bukale 6. Mai sa fie.

Sunt o droaie de magazine second hand (am achizitionat prosoape pentru asta, sa stea cu fundul pe ele cand admira privelistea) si destul de multe cu bastoane, carucioare cu rotile, carje. M-a amuzat teribil sloganul astuia:

Slide14

Ce nu se vede bine si e oarecum hilar, ca sa nu spun sadic, in dreapta e un poster cu reclama la niste scaune cu rotile, in a carui poza e o tanara frumoasa si vesela care se bucura enorm ca e in respectiva marca de scaun. Nu vreau sa ma gandesc la cineva paralizat de la brau in jos fericit ca foloseste o anumita marca de plosca, potrivita in ton cu scaunul, fireste.

Vremea a fost frumoasa si ne-am plimbat mult, datorita blocurilor (sunt trei) gasesc mereu usor drumul spre „casa” si in plus reflecta frumos soarele.

Slide15

Da, imi plac blocurile, ce, de la cetate v-am pus poze anul trecut. Am zumuit, zumat, zomzait, cum se zice bre expertilor in malformarea limbii romane? Ma rog, am incercat sa pozez ce se vede dupa blocuri, era asa o lumina blanda si o atmosfera serena, atata a putut aparatul face, nu e ciocolatos si dieteticos, pariu ca sub pomii aia manca vreunu’ slana cu pita. Deci e frumos.

Slide16

La indemnul lui Ninu, am fost sa vad cum is papanasii ceia nemaivazuti. Nemaivazuti au fost ei, dar pana acolo, cu pata pusa, luai fasole cu „sunca” si, al doilea temerar al aventurii cu nume de cod „pa pa nashu” a avut bata de papricas cu galusti. Bune ambele, chit ca era cam tarziu si se lsau pleoapele de somn.

Slide17

E, cu papanasul, istorie. Pas de am mai vazut in viata mea atata papanasul, bine, reteta e mai ciudata fata de ce am mancat eu, nu e rau, e interesant, dar de dimensiunea unei mingi de hanbal fiind, trebuie cineva cu suficient spatiu in stomac sa ingurgiteze macar jumatate de portie. Cat e o jumatate de portie? Nu am avut la mine ruleta, dar va zic eu, cam atata:

Slide18

Avea ceva cacao si in compozitie si un sos de ciocolata, ma rog, nu aducea a ceea ce stiam eu despre papanasi decat vag. De mancat … la pachet.

Dar mi-am facut datoria si am transmis de la fata locului ca noul record in materie de marime la papanas e detinut clar de carciuma „La Baiatu”.

In alta zi iar am fost la piata, ca sa aprovizionez potaia care e la dieta cu morcovi, banane si mere. Ce sa vezi, si ei au o barca (si la Brasov, chiar langa hotel, belea, tot o carciuma La Barca era dar se citeste barsa ca era cu C din ala cu putza).

Slide19

La recomandarile localnicilor priceputi in ale imbuibatului, am ales sa vizitam carciuma „Mos Opinca” la care am ajuns, nu fara aventuri, intr-un tarziu am dat de un drum oarecum accesibil pe cea mai mare parte. Dar a meritat, chit ca masina mea acum vrea sa se numeasca Jeep dupa cele pe care le-a luat intre pneuri.

Nu are site, am citit opinii contra si opinii pro.

Noua ne-a placut, desi eram singuri in local, inca nu era vreme de deschis terasa. Spatiul este mai mult decat generos, parcare in care sa lasi masina sa se odihneasca dupa scurtul offroad de pana acolo, amenajarea rustica (ma ucide, nu e local fara TV in tarisoara asta? nu de alta dar era pe o emisiune cu animale de prada veninoase, albine, paianjeni, serpi).

Slide20

Privelistea e superba de jur imprejur, cred ca daca da si firul ierbii si frunzele in pomi, e si mai si.

Slide21

Din partea casei un platouas cu gingiumingiu per capita (in poza pare mare, nu e, e cam de o palma, mic dar bun).

Slide22

Si, ca idee, au o droaie de platouri cu combinatii de carnuri si garnituri. Sigur ca sunt si altele pe acolo, dar ne-am oprit la un platou Mos Opinca, a zis chelnerul ca e cel mai complet. Se poate face de doua sau patru persoane, cel de patru e in jur de un milion si, desi unii mananca mai mult decat altii, am luat si la pachet, imens.

Slide23

Eu mi-am luat fasole facaluita, ca aveam chef. Cu un carnatz de pe platou si muraturi. Ce continea platoul lui Mos Opinca: virsli de Salas, mici, pulpe si aripi la ceaun, cotlete la gratar (cam talpa), carnati afumati (buni, buni), cartofi taranesti (buni daca evitai gloantele care cred ca erau bucatele de carne la garnita, numai bune de spart masele) si varza murata calita. Plus, cum spuneam, muraturi.

Barosan platoul, mancarea buna, preturi asa si asa, chelnerul simpatic, e drept ca eram robinsoni pe insula lor, merita numai pentru peisaj si, sincer, parc aimi pare rau ca nu am incercat alte feluri de mancare gatita, dar poate in sezon e mai multa lume si merita.

In curte au pesti.

Slide24

Fiind pe un soi de varf/platou, batea un vant de era sa imi ia jeep-ul pe sus, rece, frig, nu stiu pestii aia cum rezista, eu nu m-as fi bagat in apa aia asa rece si uda.

Slide25

Mari smecheri si pestii astia, cand ii iei la tine acasa, de suflet, au nevoie sa le controlezi apa, temperatura, PH-ul, acolo afara nu au nici pe draq, unii erau babani, buni de pus pe gratar.

Inchei periplul prin Deva cu un rasarit care se voia promitator (nu a fost sa fie).

Slide26

O natura moarta intitulata „Mic dejun de viata de caine” (faceam mereu naturi moarte, dar daca nu am mai fost la concerte ca pe vremuri, o sa incerc sa reinvii traditia).

Slide27

Prada pentru acasa (a mai stat in masina doua zile, noroc cu vremea rece), anume un parizer absolut bestial, nu stiu de cine e facut, am gasit la un magazin mic, mic, bureci, o „chifla” (asa ii zic ei pitei aleia de juma de kil, cica e chifla), placinta cu mac.

Slide28

Ei bine, ce mi-a desteptat amintiri din copilarie a fost placinta cu mac. Si nu din orice copilarie ci din cea petrecuta in Moldova, la Onesti, unde se faceau niste cornuri cu umplutura multa de mac, era la gust fix ca asta de la placinta din Deva. Of, of, anii mei si tineretea, tare bune cornurile, tare buna si placinta.

Slide29

Cam atat din Deva, mai exact din carciumile Devei, ca a fost cam static periplul, am achizitionat virsli de Halmagiu, untura de ratza, mere bune, impresii despre starea economica a localitatii (tare simpatici cei de la hotel, mereu au fost de treaba), am cunoscut caini localnici mari, mici, de rasa au ba, am admirat limuzinele care parcheaza in noptile de final de saptamana la hotel, la streaptease nu am fost si eu, dar am aflat ca nu mai sunt decat trei baruri cu asa ceva, o cinzeaca de Campari e 33 de lei la una din ele si ce pacat ca s-a inchis cel de la hotel, desi nu avea bara, dar era mai ieftin. Amu na, o fi si pretul in raport cu bara, daca e cu lustruit, platesti mai mult pe cinzeaca, nu stiu ce sa zic.

Fain la Deva si mai ales fain drumul spre Petrosani,, multe se schimba pe drum, muntii raman la fel de frumosi.

no rororo

11 gânduri despre &8222;Pelerinaj vag culinar&8221;

  1. Parizer bun au cei de la Agil ( in general au chestii bune). Dupa invelis asa pare, insa nu stiu daca au magazine si in alte orase inafara de Timisoara. Oricum trebuie sa-l incerci, chiar si cel cu cascaval e bun.

  2. Agil au si aici, am luat o slana buna de tot, dar nu au asa multe produse ca in Deva (acolo au magazine dedicate si ei si nu numai), posibil sa fi fost de la ei, nu stiu, oricum, excelent. Aci am vazut numai sonc (acum se duce la o ciorba) si slana de la ei.

  3. Daca pestii aia nu ar avea sistem de incalzire in balta i-ar lua dracu rapid :)))) dupa logica mea cred ca la cat o de „adanca” balta la minus -10 grade ingheata pana jos… deci ar cam trebui sa fie din plastic sa reziste acolo daca nu ar avea incalzire… Parerea mea … bazata pe logica simpla !

  4. specia aia e foarte rezistenta la frig, dar iaca, la partea cu inghetul nu m-am gandit, ai rezon. nu e de plastic, e beton si piatra, probabil i-au bagat in balta cand a scazut riscul de inghet la temperaturi din alea, zic si eu.

  5. Eu nu pot sa plec nicaieri cu al meu catelus( si mai este si mic) caci nu ne primeste nimeni, peste tot avem probleme. O sa te intreb pe tine daca o sa vreau sa plec undeva, poate stii tu un hotel unde primeste si animalute.

  6. Pai primeste cam peste tot pe unde am fost eu, daca intrebi inainte, hotelele mari, in genul celor foste comuniste, primesc, in Brasov stam mereu chiar in centru, pe pietonala, de exemplu. La Petrosani ne-au facut figuri sar am vorbit frumos cu directoarea hotelului si pana la urma ne-au lasat. Daca e si mai mic, chiar nu stiu unde ar putea fi probleme. In Romania zic, in strainatate ncii vorba, te primesc aproape peste tot.

  7. Eu nu am gasit la noi la mare, decat daca plateam o suma de bani pt. el, sau era prea scump hotelul. La munte la fel, am mers pe la pensiuni unde luau foc cand il vedeau, si la tel. culmea erau de acord, dupa care ori se uitau urat, ori nu recunosteau ca au fost de-acord. In fine, daca mai vreau sa merg undeva ( deocamdata nu am cum) te intreb si pe tine. As fi mers la Timisoara, mi-e tare dor, dar e departe rau, ma costa de ma rupe drumul…daca am o ocazie sa impartim benzina, te intreb atunci. Mersi.

    • La TM nu am fost niciodata cu cainele dar precis au un hotel central de pe vremuri si pe pariu ca te primeste, in nici un oras mare nu am avut probleme. La pensiuni da, cei care detin pensiuni, de multe ori se cred un fel de dumnezei, dar despre asta, daca nu uit, intr-o povestire ulterioara, rahatii de la Bran m-au pus odata sa culc pe frig cainele in masina, unul din detinatorii extraplicilor de pensiuni zicand ca a simtit el ca i se urca un purice pe picior, drept care, ca in banc, am zis si eu: hai caine sa ne caram de aici, ca domnu’ are purici.

      Sigur la hotelele mari te primesc dar, da, e posibil sa fie mai scumpe. Nu are rost sa ma intrebi pe mine, suna dinainte unde vrei sa mergi si ia-te direct cu aia de guler. La noi la mare cel putin in Eforie, iti igasesti sigur si ieftin si cu cainele. In vama curului de ex o camera a ajuns sa sara de 200 pe zi in timp ce in nord, eforie nord, gasesti lejer si cu 50 (da nu e trendi).

      m-ai facut sa ma uit pe pozele de mai sus si mi-e dor de deva si de placintele cu varza. sa iti fie rusinica 😀

  8. Mey, eu la Eforie am vrut sa merg intr-o vara, si era in sud, nu in nord unde e nebunie, si am sunat la tot ce era pe net, ori nu aveau locuri, ori nu voiau sa ma primeasca cu blanosul.
    In fine, am gasit pana la urma la o pensiune, cu mari iubitori de animale, aveau si ei de toate in batatura.
    Dar f. scump, acum in plin sezon au camera 120 RON.
    La Deva nu am fost in viata mea, de placinte cu varza nu mai vb. Te invidiez ca ai un job ” miscator”, mi-ar placea si mie sa fiu in miscare tot timpul.

  9. In cei 21 de ani de functionare, la restaurantul La Baiatu’ am pastrat calitatea produselor si mancarea a fost gatita de fiecare data „ca la mama acasa”. Suntem tare bucurosi cand auzim cuvinte de apreciere si cand clientii nostri sunt multumiti.
    Va asteptam cu drag sa ne treceti pragul de fiecare data si vom avea grija sa plecati satui, multumiti si cu bani in buzunar. 🙂
    De asemenea va asteptam pe noua pagina de Facebook: https://www.facebook.com/pages/La-Baiatu/1406697586210629 si in curand pe site: http://www.la-baiatu.ro

    Sa ne auzim cu bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s