Din nou stiri

Ca asa se face pana se ia startul spre o noua zi cu nori si ploaie, stiri, sa aflam, sa ne intoxicam, sa ne radiem, mai ales ca unele sunt chiar simpatice.

Nu considerati dovada de xenofobie ca m-a amuzat supararea alora de la ambasada SUA pe protestatarii anty gay, ca am sa va spun si de ce.

Articolul de pe yahoo news.

Acuma ca s-au enervat ei ca nu le-a iesit cum erau invatati, tot ce fac, pana si un scuipat sa fie privit ca un meteorit aurit pogorat aspupra prostilor de europeni care ne aflam, ok, chiar e amuzant, dar mi-a placut citatul asta revotat: „Intoleranţa şi ura sunt inacceptabile şi nu ar trebui trecute cu vederea, mai ales într-o instituţie publică, deschisă tuturor cetăţenilor.

Deci ca sa inteleg, s-au basicat aia care la ambasada tin extrem de tolerant pe cei care vor sa aplice la o vizita in minunata planeta numita america, la coada in frig, intr-un minunat tzarc asemenea culoarului prin care se duc vacile la muls, care trateaza cu superioritate orice om, nu gay sau ungur, la putza carora stai dupa cum e bafta, ca s-a sculat sau nu in dimineata aia? Astia se supara pe intoleranta? Nu de alta, dar glumeam cu veterinarii ca ma duc sa le cer viza pt ca numai in state se opereaza boala cainelui sa vaz ce zic, asa, la plici, vorba unuia, daca nu esti gay sau negru sau evreu, sllabe sanse, asa ca ma gandesc cu cat creste sansa unuia care e minim toate trei si, eventual are si un handicap oarecare.

Auzi cine vorbea de intoleranta, simpatica „stire”.

Dar CEA MAI TARE STTIRE (da, majuscule, ca v-am zis ce parere am despre presa) e cea in care o femeie incerca sa iasa din ape la inundatiile din Grecia. O agentie de stiri a surprins un moment terifiant in care o femeie se lupta efectiv sa supravietuiasca.

Adicatalea aia se dadea de ceasul mortii si ziaristii isi faceau temele sa mananca si gura lor un covrig, in loc sa ii sara in ajutor. Se pare ca s-au gasit niste localnici care isi uitasera mobilele acasa si s-au indurat in timp ce altii filmau imaginile terifiante. Tare as fi curioasa sa vad ce reactie ar avea aia care filmeaza ca boii in loc sa dea o mana de ajutor, daca ar fi implicata o ruda, un prieten … ar filma in continuare sa dea pe yotube sau pe fb cu titlul: terifiant, uite cum s-a inecat mama!

Atata, ca in rest neinteresant, o tin danga langa cu gulagul, de doua zile au uitat de carnea de cal (eu tot nu inteleg unde au gasit astia atatia cai).

Apropos, o fi deja vechi pentru unii, eu l-am auzit ieri la Deva:

Cum scot englezii lasagna din cutie?
De capastru.

Iar nu am eu poze, dadui sarci pe gogu si am gasit asta:

removecatfromdish

rororo

Pa pa … nasu’

Ramasesem cu pohte de la cele vazute la alti meseni plus legenda indusa de Ninu, legata de papanasii de la La Baiatu. Rezolvai declinand alte propuneri o parte din cele propuse, anume fasole cu afumatura si papanasi. Mai am pe lista piure.

Ajungand destul de tarziu era cam liniste, cateva mese nestranse, fete de masa patate, dar chelnerita (sunt cred doua sau trei, pe ture) draguta si amabila ca de obicei ne-a facut cheful de de toate.

Asteptam cu maxima incredere ravnitii papanasi. Bai, daca nu pot spune cu mana pe corason ca au fost cei mai buni mancati vreodata, cu certitudine au fost cei mai mari. Ciudat, aveau si un soi de ciocolata prin ei si pe ei (o sa vedeti pozele acasa). Gigantici, stiu ca toate portiile de papanasi sunt mari in crasme, dar astia au batut filmul. Aratau a satelit natural al vreunei planete corcit cu vulcanii noroiosi. De buni, buni, poate prea dulci, crusta nu era crocanta si nici nu erau proaspat scosi din baia de ulei. Auzind ca sunt cei mai buni din Europa am fost critica, dar, pe cuvant de pionier, degajat cei de la La Barca sunt mai buni, ba chiar si cei de la LÍncontro.

E, cum asta m-a fredonat din zorii zorilor ca ii e foame si ca vrea afara ca sa comita resturi nemenajere fix in fata Hummerului cu bodyguarzi BGS, cat si-a luat micul dejun m-am jucat nitel jocull meu, Pet Rescue Saga si, din link in link ma dadui pe feisbuci.

Ori am imbatranit eu degeaba, ori m-au depasit evenimentele, intrai pe la amici, cunostinte, link-uri, asa, la plici. Pusca lu’ Hector, o gramada vorbesc singuri, dau buna dimineata si noapte buna, intreaba chestii fara raspuns (gen: voi ce meniu valentinos ati avut, fireste ca nu e nici un raspuns), j’de poze culese de pe meandrele internetului si iara, mneatza, mnseara, noapte buna, hai la culcare.

Jocul meu e pe fb de acolo vaz in dreapta chestii, ca eu la mine, daca nu da fb aa mail habar nu am sa scriu.

M-am simtit ca la gradinita pentru o vreme, trezit dimineata si o doza activa de puerilitate per capita mai mare decat credeam, io care intrasem la Mc si Billa sa vaz ce e ala fb ma gandeam ca numai aia or scrie ca si cum ar juca peretzel. Ciuciu.

No amu nu va suparati pe mine, asa mi s-a parut, na, am trecut greu de la generatia forumuri la cea a blogurilor, cu fb nu m-am imprietenit absolut deloc, dar zic unii ca e bun ca sa iti gasesti vechi prieteni. Ceea ce imi aduce aminte de un status al unei anumite nocturne: Ï have enough friends.

Am auzit ca nu se poate trai fara fb si ca de ce mai sunt in viata daca nu comunic acolo, ba comunic cu jocul ala tampit care mi-a mancat nervii in cele 124 de nivele rezolvate.

Hai buna dimineata, vikend magnific, ce ati gatit cu drag, cine v-a adus cafeaua la pat, ce nuanta au azi unghiile dvs si in ce pozitie zboara gugustiucii pe ploaie? Va rog sa imi raspundeti ca sa imi fac multi prieteni buni care sa ma inconjoare cu caldura lor spirituala. muah, muah, xoxoxo.

roororo