Incep cu o poza pe care o dedic cuiva cu numele inscris pe cea mai misto barca intre iahturile amarate in Mangalia. Tante Flufi, lemn, bronz, piesa de piesa, nu plange ca nu e ultramoderna, are un charm barca asta de mi s-a lipit de suflet mai ceva ca iahtul lui Abramovich.
Bun, acasa, unde am tr5as si cu nebuna de Casi, e in largul ei acolo, din comitetul de intampinare numai Mitzu s-a lasat pozat. Mitzu, mitzu si mitzu sunt mai speriati de bombe. Ii cheama pe toti la fel ca trebuiau plasati dar pana la urma au ramas la noi si asa le-a ramas numele.
Pe faleza in Mangalia plin de cersetori si cersetoare la pita aruncata de putinii plimbareti, frig rau, crapau maselele, cum or sta alea in apa ele stiu.
Farul genovez tot de acolo si nu, nu m-am apucat de poze Vintage, dar era asa frig ca am impins zoom-ul la maxim ca sa nu ma mai duc per pedes pana acolo si asta a iesit.
Nu m-am prins ce facea platforma aia ancorata, arata a patinoar corcit cu scena de concert plutitoare (plutitor?).
Mi-a placut goeleta asta mult (i-am zis eu goeleta, nu ma pricep la nave, habar nu am ce e).
Tot de pe unde erau amarate iahturile, misto toate, veliere, catamarane, aia cu dunga rosie e Daniela trei.
In alta zi am vrut sa alerg cateaua pe plaja la pescari, mare greseala, astia incearca sa uneasca malul prabusit si au pus un pamant cleios de acolo era sa raman, greu am iesit, dar greu, greu si in ce conditii, iaca.
Asa ca am luat intai la pas golful turcului unde sunt cazate lebedele (nu le ratez nici pe ele la pozat).
Apoi am batut faleza ca sa pozez golfurile copilariei, o casuta abandonata de pe faleza care mie imi place mult, daca as avea fotosoape as colora-o ca sa para renovata, imi place de mor arhitectura, da, o sa ziceti ca e mica si nu e clasicul living + bucatarie si dormitoare sus, daca ma intrebati pe mine, toate vilele noi seamana desi fiecare proprietar crede ca a facut ceva deosebit. No, apai mie asa ceva mi-ar placea sa am si sa renovez (bonus, e pe faleza, da?).
Golfurile de care va spuneam.
S-a mai schimbat structura de cand le balaceam cu verii mei. Vantul, frigul si curentii in schimb, la ora la care am ajuns, misto, iaca, Bora Bora:
Canis ponticus si Felis asisderea, mai norocosi decat majoritatea potailor si pisicilor din localitati, sunt infiorator de multi chiar si cei care au trecut iarna fara turisti, haite mai numeroase decat oriunde in Bucuresti. Inutill de spus cati zac pe carosabil.
Cica un cal, nu am putut sa nu il pozez, la ce moaca are.
Amu poza nu mi-a iesit ca e cu un iPod din ala, dar Casi si Mitzu, prietenie la catarama, mananca impreuna, dorm impreuna, madam a facut o pasiune pentru rasfatatul ala. Si cata mai cotoiul s-a facut, cand au fost aruncati in poarta erau mici si amarati toti.
Drumul spre casa, belea mare, ceata deasa nene, ca in poezia cu Hirosima, dar cel mai misto a fost ca umezeala si vantul rece, desi nu am mers tare, au facut niste chestii de gheata pe masina super misto, e prima oara si pentru masina si pentru mine cand ne intalnim cu asa ceva.
Cum spuneam, mari povesti nu am, mai mult la gura sobei, putine drumuri implinite din cauza vremii izerabile, rece, ploaie, burnita, vant, dar o vedere tot am adus, marea e mistoaca rau iarna.
Asteptam vreme mai buna, poate revenim, stiu ca sunt repetitive ca idee peisajele, dar desi locurile sunt relativ aceleasim marea nu arata de doua ori la fel, isi tot schimba toalele. Plus ca drogata de Casandra are loc si parteneri de joaca acolo si ii merge bine, chit ca e curte mica, are gasca nu numai din pisici ci si din oameni, vecini si trecatorii pe care ii urmareste cu moaca aia de pampaloaica pe dupa gard.
Plus ca e mancare buna si mereu e sezon de ceva bun de capatat de la pescari, ciobani sau apicultori. Dezavantaj: nu am iaht.
rororo
