Placinte si de la Targul de cafea

Pe foarte scurt incepem cu placintele.

Mi-a mai ramas umplutura de la pateurile cu branza dulce si sarata, am mai amestecat si crema aia de unt cu ceapa prajita, putin gris si un ou. Am infasurat in foile de placinta unse cu ulei.

Am uns cu ou amestecat cu airan, am presarat za’atar, gata. Dupa ce le-am copt gata, fireste.

Inainte imi era frica sa ma si apropii de ideea de placinte, amu, e drept, cu foile de-a gata, tzaka paka. Umplutura din „ce mai avem in plus” a iesit incredibil de gustoasa.

Cineva a mai gatit si ficatei cu usturoi care au iesit asa de uscati incat Casi e in culmea fericirii.

Daca ii vedeam din timp faceam si pateuri umplute cu ficatei, dar lasa, ca merita si potaia.

Trecand la targul vietii, in primul rand ca e in interiorul magazinului Auchan, eu credeam ca sunt tarabe pe culoar. Asa ca nu am putut face poze. Oferta de cafele si ceaiuri este intr-adevar impresionanta, sunt si ceva ghidusii de ambalaje (da, stiu ca radeam de alea trendi, dar nu am rezistat unei cutiute metalice mici, cat un degetar, desi scumpa, imi plac cutiutele de tabla).

Multe produse exotice cu preturi la fel de exotice, am zabovit mult la rafturi, ba am si achizitionat cate ceva. La plante (in ghivece) si cafele si ceaiuri, rafturi aflate pe culoarul de la intrare, e super misto de cascat ochii, as fi cumparat de toate, inca nu am castigat la vrei sa fi triliardar, dar tot mi-am clatit cristalinul. Cel putin florile, de vis.

Eu mi-am luat ceva ce imi trebuia, ceva ce da dependenta si ceva ce m-a atras pur si simplu, cu bonus, amintiri din copilarie.

Nechezolul miroase a cafea supermisto, nu seamana cu orzoaica de pe vremuri, iar biscuiteii aia cu scortisoara, mie cel putin, mi-ar da dependenta, noroc ca nu se gasesc mereu. Multe produse sunt bulgaresti, cam tot ce e made in alte parti, scump.

Nici nu va spun cat am dat pe degetarul ala de ceai englezesc 😀 Oricum e misto de vizitat si daca nu luati mare lucru, dar biscuitii ii recomand cu mare caldura.

rororo

Casa Anca

Fosta Anca 72, Casa Anca, situata langa multe alte carciumi din cartier, aproape de cele de pe Postavarului, are un farmec aparte pentru mine, chit ca nu mai e ca pe vremea mea maica.

Asta insemnand unul din locurile, fireste, cu alt aranjament interior si al terasei, la care ma intalneam cu agentii de pe zona, acum ceva anisori, destul de multi. La o bere si o pizza.

Aranjamentul actual este foarte placut, ales cu gust, simplist, muzica nederanjanta, lumina cat trebuie, chelnerii normali, amabili, nici prea lenti, nici prea rapizi, totul in regula ca ambient.

Meniul este cel de pe net, preturile unor produse mi s-au parut destul de mari in comparatie cu ceea ce ofera bucatarul, adica pe alocuri sareau de cele de la Xanadu desi bucatarul de acolo are net niste stele (nemichelin) peste.

Sa nu ma intelegeti gresit, mancarea nu e rea, dar nu e nimic iesit din comun si, cum prefer sa iau specialitati dincolo, am ales un meniu mai de pustani asa, pizza si salata.

Bune, in regula, dar cum spuneam, nimic iesit din comun.

Per total nu e un loc la care sa nu te duci, dar nici unul la care vrei musai sa revii, preturile de pe net nu sunt actualizate, ca am fi incercat miel sau vita, dar mielul sarea de 30 si de lei si vita de 40, garniturile sunt separat, am zis ca nu merita, nu inca.

Nu stiu ce sa spun, nici ca mi-a placut sa mor dar nici ca a fost ceva dezagreabil, ciudat.

rororo