Xanadu, iarasi

Mai sunt niste chestii interesante pe meniu si daca tot ne simtiram asa de bine, cred ca o sa mai revenim cu relatari, eu mi-am satisfacut doar trei curiozitati, mai am cateva, vreme sa fie si lume disponibila, ca meniul e bogat si, pana acum, nimic nu a fost dezamagitor. La Xanadu, zic.

De data asta in salonul din fata era un eveniment, insa usile inchise intre saloane, bine izolate, nu lasau muzica de dans pana la noi, decat cand se deschideau usile ca sa treaca cineva.

La asa amar de popor la buda s-au mai produs mici altercatii pipi – gresie, dar na, era bairam.

Am avut alt chelner, tot amabil si pus la punct cu ce era pe meniu, chiar foarte bine, propunea, nu insista, plus ca a pregatit unul din cele mai bune biftecuri tartar pe care le-am mancat.

Imi pare rau ca nu am pozat si farfuria initiala, ma cam feream sa fac poze la vedere, ca erau aia de la La Familia in grup, sa nu creada ca is vreo paparazzi.

Cert e ca la tartar carnea arata superb, cu galbenusul de rigoare, inconjurat de cele trebuincioase (nu avea ketchup ca la altii, nu, bucatarul e bun si onest la haleala, clar).

Mai intai au adus o masa, pe post de ghiridon, cele trebuincioase, sosuri.

Slide12

Intai m-a intrebat daca e ceva ce nu vreau din cele expuse pe farfurie, ingrediente, sosuri, apoi s-a pus pe muncit la el. Si a muncit, a muncit. Dar a meritat, a iesit impecabil. Pozele sunt cum sunt, desi am luat aparatul, dar sunt fara blitz si lumina aia mov imi juca feste.

Slide13

Ce s-a mai degustat: din nou ciolanul, de data asta cu varza, cu un bol de marar tocat adus alaturi, tot foarte bun si mare (si iar la pachet).

Slide14

Si, cum ne-a sfatuit Elena, am luat si vita, am vrut simpla, la gratar, chelnerul a zis sa ne-o aduca pe plita (diferenta mica de pret si nu ne-a taxat propunerea). Ceea ce am acceptat.

Slide15

Intr-adevar, exceptionala carnea, garnitura de legume la gratar micuta si destul de banala, a fost mult mai bun spanacul, bine, na, legume la gratar.

Slide16

Desi e destul de scumpa, vita face toti banii, portiile sunt exact cat trebuie (pe gustul meu, nu pe cel al alora multumiti numai cu jumatate de mistret la micul dejun). Carnea mi-am perpelit-o exact cum am vrut (ea e facuta initial la bucatarie, dar foarte putin).

Slide17

Punctual niste chestii:

– chelnerita care iti lua scrumul din tigara si se holba in farfurii sa debaraseze una, doua, nelipsita, deja e amuzanta;
– chelnerii bine pregatiti, amabili, saritori, cunoscatori la amanunte pe care nu te astepti sa le gasesti dupa blocurile gri (biftec, prezentarea coniacului);
– sarea si piperul se rasnesc proaspat, din rasnite de lemn;
– din pacate olivierele nu sunt la indemana, vin la cerere;
– au meniu de weekend care nu e in meniul principal permanent, spicuiesc din memorie ce aveau ieri: ciorba de peste, saramura de crap, crap prajit, ficatei nu stiu de care, caracatita cu cartofi si ceapa rosie, tort krantz, vita cu trufe, tagliatelle cu trufe si altele, nu mai retin.

Ce e pe meniu, exceptandu-l pe cel de final de saptamana si ma tenteaza, e ceva din colectia de fructe de mare, orice, sunau bine crevetii, scoicile, chiar si pestii in sare, poate si satimbocca merita testata, creda ca o sa mai revenim (daca am cu cine).

Scorul e rezonabil daca nu iei musai vita si anumite platouri cu fructe de mare care sunt scumpe, cum au fost doua feluri cu muschi de vita, tartar si cel pe piatra, pare mult oarecum la nota, dar nu e. Deci cele doua vaci (erau si doua blonde in salonul cu bairam care se benoclau cu moace model: doh, la tot ce facea chelnerul, cum muncea la tartar, cum felia pe piatra, ma rog), ciolan (imens) cu varza, o bere Leffe la 0.33 (asta a mea sa am si eu cu ce da noroc), vinul casei, apa, vinars de Jidvei, 140 de lei.

Elena, nu am avut la ce lua lipie, data viitoare 🙂 Inca nu am testat nici un desert, dar din ce am vazut in vitrina, nu aratau rau.

Pot spune ca bate multe carciumi cu localizare mai buna si preturi mai mari, nu neaparat ca decor, dar ca preparate si servire, clar, da. Sigur ca ar mai fi de imbunatatit pe ici pe colo, dar raportul pret – calitate il inscrie printre castigatori.

rororo

5 gânduri despre &8222;Xanadu, iarasi&8221;

  1. Nici eu nu puteam sa spun mai bine 🙂 Glumesc, n-am experienta in a evalua restaurante, carciumi, bombe, terase, pizerii etc. Doar imi place si ce imi place si experiente traumatizante. La mine a lipsit chelnerita prea insistenta, dar in rest cam asa e. Dincolo, in Sf. Stefan mi-a placut si locatia, decorurile de la etaj, intimitatea, tablouri decente cu peisaje italiene, dar fara a fi kich. Cred ca o sa le fac o vizita cam peste doua saptamani, avem un sarbatorit si cum i-a placut acolo, cred ca este o alegere buna.

  2. Buna. Urmaresc blogul tau si imi place mult cum scrii.
    O intrebare am si eu, ce program folosesti pentru a edita pozele? Ma refer la colajul acela de 3 poze?
    Mersi frumos!

  3. Elena, eu am avut „ghinionul” sa cresc prin carciumi, mama e de vina (si nu numai 😀 ) e drept ca la patru, cinci anisori nu aveam ce evalua, nu erau carciumi ca acum, dar favoritul pe atunci era Hanul lui Manuc, culmea e ca tin minte multe de atunci de acolo, chelnerii, acordeonistii, in frunte cu Tony, clatitele flambate, creierul pane cu „piureutz pentru aia mica”. Dupa revolutie aveam un grup cu care bateam intre minim una si maxim trei, hai patru, carciumi zilnic, multe s-au schimbat in peisaj, de exemplu una din carciumile favorite e acum Curtea de Conturi 😀

    O sa mai revin si eu la Xanadu, sa povestesti cum a fost.

    Florin, folosesc neanderthalianul Powerpoint din obisnuinta si fiindca nu am mare lucu instalat pe comp, pun cate poze vreau si cum vreau si mai si desenez prostii (o sa pun o schema in postarea viitoare) si dau cu save as si in loc de pps sau ppt pun jpegu’.

    Avantajul e nu numai ca e facil si salveaza tot odata, dar duce pozele de la cativa mega (depinde cum am reglat aparatul sa le faca) la cateva „kile” de jpeg, fara sa piarda, fireste, din calitate, ma rog, cat se poate.

    Mie mi se pare cel mai simplu si usor de jucat cu el, fata de alti editori, acum na, chestie de obisnuinta.

    Pentru putin.

  4. Invidiez persoanele care pot manca biftec tartar, as manca asa ceva doar exilat pe o insula pustie
    si sa nu pot aprinde foc nicicum 🙂

  5. Eu as manca un biftec tartar bine facut dimineata, la pranz si seara. Si tartar de somon, crud, tot asa. Si combinatia intre cele doua (facui odata) si carpaccio si in genere carne cruda, de la pastrama la umplutura de sarmale, carnati sau chiftele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s