L’incontro Titan si situatia crasmelor sambata seara

Am luat tinta brau sa vedem cum e cu mushciul ala de vita din Xanadu. Cu toate ca sunt multe locuri de parcare pe ambele parti ale drumului, am gasit greu un loc primitor care sa nu fie in apropierea Parisului, nu de alta, dar frigul, umezeala si vantul imi dadea navala prin turul pantalonilor inghetand pana si elasticul de la chiloti.

Cum spunea si tiza mea, petrecere de copii si, cum aici nu au deschis inca etajul, o sala era cu baloane si voie buna, plus parinti, un salon full de clienti. Si localul nu e mic. Amabila doamna (cred ca patroana) ne-a dat carte de vizita sa ne pastreze o masa inainte, ca sambata e „sezon” si e plin. Foarte draguta, foarte amabila, asa ca am zis, nu o fi foc, infruntam alizeul pana alaturi, pana la urma Postavarului e intesat de carciumi mai ceva ca Mraconia de vipere si Glis Glis.

Am zis sa nu intram la L’incontro, mai fusesem, hai la Verdi. Full. Cantina Verde? Inchis. La Anca? Prea departe si cu risc mare la parcare. Am reajuns la L’Incontro.

Ocazie cu care am observat ca localul (vedeti si la link mai sus) a avut o idee creata, riscanta, dar buna. Alaturi, intr-o fosta bacanie, au facut un loc de joaca pentru copii special amenajat pentru copiii clientilor. Supravegheat, micut, aranjat ca o mini-gradinita (zic ce am vazut de afara). Misto idee, adica poti lua masa si bea o carafa de vin fara sa iti cauti progenitura prin posetele altora. Si se pare ca are succes.

Fireste ca si la L’Incontro era omor si la parter si la etaj, ceea ce ma face sa ma gandesc la ce zic politicienii, ca ne merge bine. Ne merge, in Auchan nu gasesti locuri de parcare, la Mall asisderea, carciumile full.

Meniul de la L’Incontro il stiam. Au mai multe preparate chinezesti (gatite cat se poate de romaneste, dar bune) si diverse alte chestii, inclusiv pizza, din nefericire am fost cu un fan al platourilor si nu pot sa spun ca am nimerit prea bine felul numit „platoul macelarului”.

Slide1

Sa disecam ce ne propune restaurantul: „ficat porc, rinichi porc, frigarui de porc, carnati oltenesti, pui la ceaun, ciuperci, mamaliguta, varza, castraveti acrii” (nu am scris eu acriiiiiii, eu copy paste).

Sa vedem ce avem noi aici:

Slide2

De ce spun ca a fost teapa? Pentru ca in general la ei mancarea e buna, corecta, preturi decente, portii corecte. Ei bine, platoul asta, exceptand carnaciorii care chiar au fost gustosi, desi aratau a calamari de porc, a fost cam teapa.

(pauza publicitara: reciclati cu raspundere, in acest mod veti face fericiti niste copii care vor strange mai usor sticlele de plastic din tomberoane si le vor indesa mai repede in sacii cu care au fost trimisi sa colecteze de parintii care stau de la 5 dimineata la caldura in bomba din cartier, ingurgitandu-si temeinic citirica.)

Revenind la platoul nostru, sa le luam pe rand:

In afara de ce scrie in meniu au fost si gogosari murati. Muraturile, sarate, bai, sarate, de nici vaca nu putea sa le linga. Mamaliga si carnatii aia, cum ziceam, in regula, nici ciupercile la gratar nu erau rele, aici nu prea vad ce puteau gresi.

Restul, iasca, frigaruile, carton, rinichii si ficatul, beton armat, ficatul chiar amar, iar puiul la ceaun era de fapt niste piept cu sos pe care pot jura ca l-am vazut in alte farfurii la alt fel de mancare, deci reciclat 100%.

Bine, carciuma nu e rea, sper ca e singura scapare, la ce omor era chelnerii s-au comportat normal, adica nici prea iuti de picior, nici melci, asa e de obicei, si mancarea vine nitel greu, dar nu sa mori de foame, scrumierele sunt schimbate in ritm normal, nici sa cada scrumul pe tine, nici sa te sacaie.

Cat am stat a fost un continuu pelerinaj de clientele, cam la fel ca in celelalte carciumi, fie grupuri de domni de peste 50 de ani care discuta fotbal sau politica la un Jidvei, fie cupluri care o freaca la o cafea si un suc, fie tineretul (din ziua de azi maica 😀 ) in grupuri, imparind o pizza, salata, bere, vin, fie musculosii cartierului. Lume, lume. Si nici una din carciumile mentionate nu e mica, ei bine, cu toate astea, nu face fata distractiei de sambata seara.

Un singur lucru nu o sa pricep in vecii vecilor amin, eu si prietenii, chiar salariati au someri, dar cat de cat posesori de un venit, care o fi ala, ne scobim sa iesim la o carciuma, pe vremuri ne strangeam cu un vin si o voie buna pe la casele cate unuia, nu pot pricepe de unde toata protipendada de pustani de liceu cu frape, vinutzuri si capucino, nu mai spun de toale de toale pe ei si scule din alea in care te uiti ca la zeul zeilor, fonuri, paduri, ma rog, taciscrinuri din astea care ma fac sa ma gandesc la urmatoarea generatie: Robocop.

Inteleg plozii de dorobanti, unde e Monte Carlo-ul bukalelui si are mami bani sa iasa plodu cu Ferrari la o apa plata, dar aci in cartier? Oricat de putin ar costa, tot sunt niste sute de mii pe seara. Si seara de seara, iese de un salariu frumusel.

Nu ca imi bat capul, nu e nimic existential, ma mir si eu pur si simplu, pe vremea mea maica, daca voiam sa ies, ma duceam la munca, mai un desen, mai o firma, mai un caine la dresaj, e drept ca in conditiile astea nu imi ramanea timp sa ies seara de seara in carciuma, ca mai aveam si scoala de terminat. Alte vremuri, unde mai pui ca noi nu aveam gogu si dexonline, trebuia sa stim pe dinafara cate ceva.

No gata, azi sun la Xanadu sa vaz recomandarea tizei, sa imi traiesc si sa fiu sanatoasa.

rororo

3 gânduri despre &8222;L’incontro Titan si situatia crasmelor sambata seara&8221;

  1. Cred ca erai mai castigata la „Verdi”. Eu din intamplare (da, chiar din intamplare!) n-am intrat la „L’incontro”. Dar sa-ti zic asa, sincer, din motive extrem de subiective. Am luat o teama de zile mari la „La mama” pe Stefan cel Mare si de atunci orice imi miroase ca se aseamana cu aia, pas. Asta e! Poate pierd eu, dar nu sunt in stare sa trec peste fixatia asta. Sunt curioasa ce parere o sa ai despre Xanadu cu muschiul ala. Imi pare rau ca de fiecare dat n-am avut aparat foto la mine, ca scriam si eu despre ei. Ultima data am avut, dar era un moment trist, o comemorare, si nu se facea sa fac foto pe acolo. O fi invazie la tv cu inmormantari si parastase, dar nici asa. Eu in general nu-s la moda si nici in tred. O duminica placuta sper sa fi fost sau sa fie de acum incolo!

  2. Tizo, e chiar in regula L’Incontro, teapa e la felul asta doar. Cu verdi e alta balarie, daca primul era impecabil, restul, ca acum e ditamai franciza, sunt care mai de care mai ciudate.

    Despre Verdi asta de la mine am scris aici, punctual nemultumirile si pe larg multumirile:

    https://aphextwinz.wordpress.com/2012/01/15/trattoria-verdi-si-cateva-cumparaturi/

    De coma a fost chelnerita, ma intreba ingenua daca la biftecul tartar, cu untul alaturi, vreau paine. Nu, vreau mamaliga …

    Cat despre cel din Popa Nan, de doua ori am fost, destul de varza mancarea si chelnerii, adica amabili, e frumos, dar nu ne tragem de sireturi, ca nu am fost colegi de olitza.

    Iaca aici:

    https://aphextwinz.wordpress.com/2011/02/23/trattoria-verdi-popa-nan/

    )cand au fost chelnerii mai OK dar haleala nasoala)

    Si aici:

    https://aphextwinz.wordpress.com/2010/11/28/trattori-verdi-popa-nan/

    Fata de prima locatie de pe langa statuia cu aripi, si-au cam dat cu firma in cap. Daca nu uit aparatul ingros obrazul si fac poze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s