Una scurta dar vioaie

Nu e post culinar, caut o melodie ceva sa il animeze, dar citeam azi o droaie de balarii in blogosfera (astept niste vesti si nu am stare) si mi-am amintit o faza tare apropos de sfertodoctii care se dau mari ca stiu chestii diverse, dau sfaturi de la mare inaltime, scriu agramat dar au pretentii de culti, e prea haioasa sa nu v-o spun. Ca de politruci in varianta nesovietica nu ducem lipsa.

L’entu’ nostru major, inainte de revolutie, primea o gramada de indivizi ca cei descrisi mai sus. Tragand linie, fara sa spunem si data stelara, deja omul (un cult si un misto) stia ca toti au citit Biblia, au studiat filozofia si au citit de au rupt (canci).

Pe aia cu Biblia o intreba rar, ca erau alte vremuri, dar avea doua chestii misto (va dau cu intrebare, de la el, nu ii dau numele ca poate se da pe net, raspuns de la papagalii aia ca multi de pe net de azi).

intrebare: iti place sa citesti?
raspuns: da, mult.
intrebare: si ce ai citit?
raspuns: tot.

dar cea mai tare e urmatoarea:

intrebare: zici ca iti place filozofia, ce ai citit?
raspuns (firesc de altfel, ca numai de astia plus Jung au auzit toti pseudodoctii): Kant si Hegel.
intrebare: dar Beckenbauer iti place ca filosof?
raspuns: DA =))=))

Nu sunt din putul gandirii, am fost de fata, numai ca nu aveam voie sa ma imprastii pe jos de ras.

[s: sper ca am scris corect numele antrenorului si fotbalistului, ca la sportul cu beshica pictata sunt zero.

rororo

A, nu pun melodie, stiu ce pun, ca am gasit la Costachel pe blog un comentariu si nu o mai ascultasem de mult, ia.

Crenvustila versus Tecuci

Ma tot omora un domn bine cu parizerul lui. Fac un drum pe picioarele mele din dotare, e mai simplu pentru caini, ca au tractiune integrala permanenta, zic ia sa bag un nas la bulgaroaica sa vad ce oase are de dat in plus (acolo mereu dau nas in bot cu toti catzelarii care cauta, ba oase marunte de porc, ba de vita, ba de oaie, care cum ii e bafta).

Oase gasii, ba primii cadou si un tendon, o sa aiba asta guma de mestecat toata ziua.

Si cum mi se pusese, indiferent de sandwich-urile mele, pe parizer, o intreb pe doamna de la galantar (nu le stiu dupa nume, le stiu din vedere): aveti cumva ceva parizer si afumat si de porc? Avem. Vreau de un leu cinci zeci ca vreau si un mustar care e un leu cinci zeci. Zice: pai si daca nu iese felia la fix? Zic lasa ca mai gasesc eu un douaj de bani in buzunarul rupt de la geaca.

Viu acasa hotarata sa vaz care e mai bun.

Slide1

Nu am pus pe paine, ca nu imi e foame, numai dadui cu o feliuta din cele trei (cred) de parizer, cand in Crenvustila, cand in Tecuci.

Concluzia mea: ambele, desi diferite ca aroma, sunt la fel de bune. Ca pe vremuri. Nici parizerul de porc afumat nu e de lepadat ca gust (imi e frica sa ma uit pe eticheta la parizere).

Sa vedem ce contin, cine castiga razboiul mustarelor.

Crenvustila:

Apa, boabe de mustar alb, otet de vin, zahar, faina de grau, sare, ulei vegetal de floarea soarelui (oooo, oare o fi si vreun ulei animal de floarea soarelui?), piper, coriandru, colorant natural: betacaroten.

Tecuci

Mustar boabe, acidifiant (acid acetic alimentar, aka otet, zic eu), sare, indulcitor (zaharina), colorant alimentar (tartrazina – nu am auzit in viata mea de asta), condimente (nu spune de care).

Si, la final: tartrazina poate afecta negativ reactia copiilor si atentia acestora.

De departe, invingator la puncte: Crenvustilaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

Ca sa nu raman cum m-am nascut dau un gogu dupa tartrazina vietii si ce gasesc pe un site (luai primul in romana, ca si in engleza, numai de bine scrie de acest E102), pe sanatate bzi.ro

Zic ei pe acolo ceva de genul: e colorant alimentar artificial, doza maxima zilnica (maxima??? OMG, deci daca mananc mici cu Tecuci am pus-o) e de 7.5 mg pe cap de om furajat, poate provoca alergii, astm, urticarie, cica induce ADHD (aci dati si voi pe gogu ca nu is enciclopedie), ajuta din plin la aparitia problemelor de tiroida si … in rest cititi si voi sau gugaliti in romana, engleza, maghiara, sau alte nationalitati.

Cum ar veni azi am aruncat un leu juma’ pe fereastra ca io din ala nu mai mananc, cum palaria lui Hector calculez eu fix gramele pe kil corpu’ meu pe care le pot manca (sau servi, de la caz la blog) pe zi? Direct la gunoi cu el, amu mi se pare ca am si un gust metalic in gura dupa cate am citit.

Apropos, il gasii si pe un site care se cheama StopKillingMyKids asa ca ce scrie pe alea romanesti e cam la fel.

Articolul e informativ, dupa ce ca are parizerul praf + apa = love, bag si tarantin din tarasconul ala, sa imi fuga ficatul schelalaind.

rororo

Micul dejun al campionilor

Cum dadui ieri in sandwich-uri, imi facui singura pohta. Ramasesem si cu frustrarea de pe urma pseudo bagel-ului.

Asa ca …

Slide1

Faza a stat in halul urmator, imi ramasese putin snitel, am primit un pateu cu habar nu am ce, un rest de cascaval inca isi face veacul pe acolo. Bonus, mi-a dat cineva jumatate de borcanel mic, mic de trufe negre. Care nu prea miros a trufe, daca ma intrebati pe mine, ori au fost tinute in conditii improprii, ori habar nu am. Au gust de trufe, sunt trufe, provin din Franta, dar or fi din alea mai pentru red necks.

La cele de mai sus am adaugat ardei iute (putin), am impachetat beleaua in folie si am perpelit-o nitel.

Slide2

Ce am primit nu s-a sfarsit, ca a venit pachet de la mama, ca eu nu dau banii pe Ferrero Rocher.

Slide3

Si, cum nu am putut manca tot odata, a ramas si pentru dimineata. Mama ce mere bune s-au facut anul asta, o fi el mai zbarcit, dar e mar – mar.

Slide4

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea sandwich-ului in pateu cu snitel, trufe, unt, ardei si cascaval.

Slide5

Ceea ce imi aminteste ca mai am inca niste branza de capra, niste Fagaras (2 la pret de 1, da?) si sa ma benoclez ce paste am primit in pachet, ca sunt toate marimile, nu am mai mancat de mult de tot paste gratinate, poate pe diseara, ca de la 6 sun la veterinari, cred ca ma urasc aia sincer si din inima, partea buna in sectorul privat e ca macar nu te injura pe fata si sunt amabili.

rororo

Alitalia

E cu haleala ca am o noua pasiune, acum chiar am luat la rand (de curiozitate) toate paginile de pe airlinemeals.net si am ajuns la Alitalia.

Pun o poza la plici de acolo

Sunt destul de vechi postarile, multe s-au schimbat la companiile aeriene, mie personal imi place potolul din avion oricat de prost ar fi. Sunt atatea chestiuni micute de invartit si rasucit si aranjat si bibilit si, cum v-am mai zis, cum mie mi se mai spunea si Monk, mor de placere sa le aranjez, bibilesc, pun in diverse pozitii, strang, fac, dreg.

Pana acum din ce am citit acolo, naspa Alitalia, dar ce imi veni cu ei? Pai dragi copii, vreti sa va spun o poveste? (este … este … este)

Primul meu zbor catre Italia, hat, am si uitat cand, era cu coada la viza de cu noapte, cred ca am stat minim 8 ore la coada, cu circ la ghiseu, cu ala de interoga care vorbea dor in italiana de nu legam nici o boaba, a fost cu Swissair. La vremea respectiva am avut parte de un zbor magnific (cica s-au schimbat in rau) si cand am schimbat avionul la Zurich le baui berea iar in micul Jumbolino insusi capitanul a venit la fiecare pasager cu niste pite calde in cosulet. Nu mai spun ca in avionul mare erau stewarzi care aratau beton, frumos.

M-am intors cu Alitalia de la Milano, repet, nu mai tiu minte anul de gratie, dar era de mult. Juca Steaua (parca) cu AC Milan, in afara de mine si de inca doi nefericiti restul avionului plin de suporteri galagiosi.

Pe vremea aia inca se fuma in avion. Eu, ce sa aduc cadou, sticle. Vin Whiskey, Limoncello, ce s-a gasit. Si taram o minunata geanta uriasa plina de sticle. Era voie si cu lichid nelimitat, deci cam de dinozauri povestea.

Intru si stewardesa terorizata de golani zice, nu doriti sa stati mai in coada aeroplanului? Cum nu, dar sa pot fuma, zice nu mai conteaza, fumati, beti, faceti ce vreti. A fost un zbor de pomina pentru ca, trecand printre suporteri, geanta grea, a zdranganit a sticle pline.

Moaaaaaaaaaaaaa deci nu am scapat de aia pana nu le-am plasat o sticla de uischean si pe urma m-am ascuns la locul pe care mi l-a dat tanti aia, a fost cel mai de balamuc zbor pe care l-am prins in viata mea.

Am mai prins odata cand inca se mai fuma si eram suparata ca ne-a rugat capitanul sa nu fumam ca e un copil in avion 😀 Si la Swiss suparata, era singurul pe atunci in care nu se fuma. In aeroport am gasit local special amenajat de fumatori, e drept, dar ce preturi, doamne.

Culmea e ca in afara de Turkish si AirFrance nu imi amintesc absolut nimic despre mesele din avion. Turkish slabuti, AirFrance au servit mancare foarte buna, dar niste stewardeze obraznice si nesimtite, ca m-au facut sa fumez la buda de suparare, sa ii pun uneia piedica si noaptea (zbor lung, de multe ore) sa le caut ghiridonul si sa iau de acolo tot ce am gasit, in general bere si sucuri.

Oricum, io de faza cu suporterii voiam sa va povestesc, aia a fost superhaioasa.

rororo