Inca un miracol

O dau in diverse dar azi chiar a fost de diverse.

Sun, alerg, trag cu tunul, nimic important, numai nu puteam misca o mana. Raspuns corect, suna un prieten. Noroc cu prietenii cu masini mari, imi iau niste injectii in ceva masina barosana la o gala de diverse.

Capsata bine, vad un barosan cu un Jag. Ii cer voie sa ma benoclez, iau accept, ma benoclez.

Mi-as da jumatate din organism pentru masina aia, tipul, sincer, cica s-a indragostit de alta.

Imi iau corasonul in premolari si ma duc la o bere. Pe care nu am baut-o. Deja ma flambasem, kila mea, ai un x type si iti doresti ceva mai bun. Mai bun decat un X?

Ma urc in masina personala in care domicilia o javra. Capsa pusa, ma duc la clinica direct. Hlizeala lumii cand apare o asistenta noua si ma ia cu cutzu cutzu. Si mai simpatic a fost cand a aparut asistentul care stia cum e cu cutzu si a luat cateaua pe sus si a dus-o in durerea ei.

Ajung acasa, potaieless, sun in stanga, dreapta, aflu niste chestii, jap, iar in masina. Dau pe drum de CT, OT, GJ, ma rog, ati inteles ideea. Fruzu se intoarce, dar sa vedeti cum e cand ma intorc eu.

Ajung la baza, discutam, preiau jivina. Acum a ramas sa vorbim cu niste neurochirurgi. Un fleac.

Poza, poza, nu am, adica am dar nu cu javra. A, doftorii au spus ca nu imi iau momentan cascaval. Sa stau calma, e prea grav cazul, experimente pe moca. M-am linistit.

Bine ca pot misca stanga injectata azi, ca pot da.

nu rororo

Miracolul american

Dubai, Singa, nu numai. Ma uitam la ultimul turneu al sezonului la obstacole, echitatie, pun o poza de pe net, ca sa nu existe dubii despre ce vorbesc.

Cum ma uitam eu la emisiune (il admir pe Emanuel Fantaneanu, atat pentru cartile scrise, cat si pentru calmul de care da dovada), ma scarpinam in teasta. Un interviu cu un campion, nu ii retin numele, din ceva tara araba cu petrol, calul saritor, extraordinar, da un interviu ceva de genul (nu redau textual):

m-am apucat de calarie ca nu aveam ce face, pe urma m-am gandit sa imi fac niste studii (de habar nu am ce) la Boston, am plecat, am luat calul cu mine.

Bai ce frumoasa este viata pe la patru dimineata. Un stramb de vai steaua lui care sta cu curu pe petrol s-a gandit el sa faca studiile la statele lu hamerica, care, conform contului in banca nu l-au declarat terorist, ba cred ca i-au dat si batista sa stranga balega de cal din avionul in care l-a carat in buzunar. Pai ii dreapta viata?

Si se dadea si rotund cu ce a realizat el, ca ma trezii injurand. Calul, de exceptie, cacatul din sa, un cacat in sa, statea ca bomboana pe coliva.

Nu mi-a dat si mie norocul sa am tatal emir de habar nu am ce tara, sa plec si io cu cainele la biznis clas sa ii fac un rahat de drenaj la cap. Sincer, ma uitam perplexa si la traducere si ascultam si ce zicea ala, ca ce mare realizari a avut el: fac calarie de plictiseala si ma duc la studii in State de aia asa ca mi se falfaie, ca la noi nu pasc capre, nu?

Si nu, nu am boala pe el, am boala pe sistem(e). Vrei sa muncesti, esti de cacat, ai cascaval pe cocoasa de camila proasta, esti bun. Si nu vorbesc strict de o tara sau un continent anume, in general.

De peste 25 de ani am zis ca prostia se promoveaza, imi pare rau sa recunosc, aci fara drept de apel, ca am avut dreptate. Prost sa fii, sa aiba tati bani.

rororo