Mancare la mal de mare

Ca sa nu va speriati de poze (sunt facute pe sponci), va indulcesc cu una cu marea, da?

Cum va spuneam, am fost doar o data la carciuma, Eforie Sud e cam mort iarna, dar, daca picati dupa sezon, recomand cu incredere Pongas. E pe soseaua nationala. Bai, fac o mancare, de exceptie (numai ca am pozat eu din poseta si pe fuga).

Neamul daca m-a invitat a vrut si d’aia si d’aia, dar nu am reusit sa dovedim decat ciorbele de burta. De exceptie.

Am luat acasa ce mai comandasem si am mai mancat o gramada.

Fasole cu carnati.

Muraturi, pardon, muraciuni asortate, gogonele si pepenasi chiar nu mai mancasem de mult.

Si o pizza cu de toate.

Pizza, banala dar in regula, in schimb, mancarea gatita, excelenta.

Dupa care am mancat acasica ce s-a gasit si, nu am rezistat unei minunate telemele de oaie (dobrogeana, nu de cvasicunoscutul Sibiu) sa nu o torn pe reteta mea favorita. Plus muraciuni.

A fost si o replica mai ceva ca la cutremure: bine bah dar am fleica, io fac tochitura. Luai si din aia (si vreo doua kile), ce era sa fac.

Tochitura nu e aia din acceptul clasic ci asa: carne grasa de porc fripta in ulei, apoi numai pasta de tomate si usturoi, punct. Sau vorba lui Tom Macaragiu: stop! Stop!

In alta zi o vecina ne-a dat ciorba de burta. Nu mai facuse, a invatat-o neamul meu. Pot spune cu mana pe corason espinado, una dintre cele mai naspa mancate de mine, prost pregatita, dar am dres-o.

Ma iertati inca o data de pozografii dar uitam mereu sa le fac artizdice.

Am mai poftit la o placinta (nu pozai, am primit de la vecini, ca asa e la tara) cu dovleac si branza, asa ca am cumparat de la Bella, ca doar nu eram sa fac placinte. Buna placinta cu dovleac de la Bella.

Cel mai des am mancat ciorbe de vita cu zarzavat, acrite cu bors, nectarine (nu e misto poza, par verzi, ele sunt doar dulci) si suc de rosii de gradina pe care l-am baut.

Dar a vemit o zi in care am fost in voga, am mancat puled oaie si puled porc. Da mah, asa le zice la moda, pulled, nu friptura la cuptor, cade obrazul de rusine daca nu zici puled.

Pe scurt, friptana condimentata, cu vin, cu ce o fi fost, lasata sa se faca bine, pe urma, ca sa nu ne mai batem capul, pusa pe pat de radacinoase si lasata pana se face franjuri. Puled adica.

Bine, noi pulezile astea le-am halit cu piure, dar asa s-au batut capcaunii la portile caninilor nostri, canci poze. Bun puledu, io care credeam ca e friptura.

Dupa care vine o zi de nastere. Neamurile sunt tinere si au chef de munca, de exemplu ieri s-a schimbat prefixul la 70 ca celalalt prefix s-a schimbat la 90 anul trecut. Si cum nu au stare, se apuca de, cum se zice, prajiturit (?)

Un aluat de nu stiu care, unul cu suc de rosii, crema de ciocolata, crema, de lamaie, eu ma uitam de pe margine, ca nu era sa ma bag. Pe urma lasate la zacut in camera rece doua zile. Bai, bune. Si pe astea le-am pozat la nasul imparicopitatului dar va faceti voi o idee.

A, da, in alea cu crema de lamaie am pus si niste capsuni cu zmeura de la congelator, pasate.

Pe urma da-i cu boii. Adica salata de boeuf. Nu ma bagai nici acolo decat la tocat, ca ii luara carnea de la gura Casandrei. Dar mi-au ramas doua albusuri, le-am umplut cu sunca si maioneza, niet decor, nema nimica, s-au haplit asa.

Salata? Un lighean, am adus si acasa.

Decorul e al meu, recunosc rusinata ca in lipsa de timp mai multa inspiratie nu avui (am decorat trei castroane, nu la fel, dar la minim).

I-a iesit cam moale maioneza, dar buna si acra, a fost in regula.

Si pe urma, gratar cu muraturi, zacusti cu ciuperci. Vecinul e mare mester in gratar, talpa le-a facut.

Ce e simpatic la ei ca toti se simt bine in pielea lor, ce fac e perfect, e si pacat sa ii contrazici. Am mancat cu placere talpa, multa maioneza moale, muraturi, tuica de bostina si voie buna. Ca daca ai voie buna poti manca si carton cu sticla pisata.

Azi mai am un sarbatorit pentru care am un cadou si ii urez cu drag: muraturi fericite si la multi bani:

Momentan cam astea, mai am bursuci, dar nu am lumina, sa vedem ce rezolv. Poate parea multa mancare, dar sunt portii mici si se dau la toti cei care nu au prin preajma.

rororo

Mare si animale

Inainte de poze, da, am poze, doua precizari:

1. in ce scriu nu povestesc strict necazurile, decat bag info pe ici pe colo legate de boli rare la potai, de exemplu, deci ce veti vedea feeric e intercalat si cu altele;

2. muzica romaneasca e de la proasta in jos, toate posturile (sau aproape, exceptand Rock FM momentan, era sa scriu Activ FM), prezentatorii sau cum le zice, DJ, isi prezinta viata la radio de parca aia vreau eu sa ascult, ma doare fix in pix, toate posturile dau aceleasi melodii (gen, sunt mic, fac plic, asa ceva, sau ne certam ca la meteo, nu retin, oricum, obositor de repetitiv) asa ca vai de mama noastra cand conducem fara scule cu muzica si cautam posturi de radio.

Apropos, imi place de mor Laura Stoica, dar sa o ascult la volan … am o strangere de pitpalac.

Sa revenim la lebedele noastre (da, alea din zare, eu ma uit ele dispare).

Anul asta au fost mai multe, la pomana si ele si pescaricii si cormoranii.

Am fost la alergat Cassa Linda la malul marii, instantanee cu potaile care chiar au facut-o sa alerge, replici ale ei, moara tzaka de nu.

Foarte frumoasa prima zi, spre deosebire de restul.

Prinde-ma daca poti!

Stiti deja ca marea noastra e albastra, dar poate va era dor.

Am fost la o ciorbita, potoalele le pun separat, apoi am mers pana la Ghiol peste calea ferata. Acolo unde vedeti stalpii aia, era pe vremuri pamant, acum, mai are putin si cade trenul in mare.

Potaie in streang la cumparaciuni. O legai de gardul alora de la aprovizionare (accidental) si cand am iesit, se uitau unii la altii, mai naspa de aia de la aprovizionare, ca erau cu lazi si navete in brate.

Mare prietenie mare intre pisici (patru) si potaie. Dar intai sa va arat pisicile (trei ca a patra nu era). Nu au nume, va zic cum le spun eu.

Speriata de bombe:

Spate Alb si Nas Murdar:

A patra e mai invizibila, nu se pune. Am mai bantuit, desi vremea a fost rea cu noi, aia de la primarie s-au pus pe taiat toti pomii din localitate.

Au iertat numai mimozele. Apropos de mimoze, am stat 40 de minute la farmacie dupa 3 retete, ca farmacistele tastau mai prost ca Mozzarella, vai mama lor, asa ca am prins o poza si cu mimoze locale, din pacate numai una, ca merita sa vedeti defilarea modei balcanice.

Foarte multi catei ramasi de izbeliste si izbiti de masini dupa sezonul estival 😦

In 10 zile am reusit o singura data sa ma duc la mare, am zis ca fac o smecherie, nu ma mai duc la Capu’ Turcului, ma duc la pescari, ca acolo nu sunt caini, nu sunt oameni. Mai, nu stiu de unde au luat lutul ala de l-au pus pe jos ca pana si acum e masina ca o oala de fiert sarmale in ea, nu mai spun ca am curatat potaia cu peria de sarma si, bonus, ne-am inamolit si noi (io si matusi-mea, ca la neamuri am fost) pana sub pleoape.

Amu sa va arat comuniunea potaie-pisici. Bai nu puteam zilnic sa nu rad cu lacrimi, le taiam bucatele din te miri ce si le aruncam, azi dimineata asa se invatase spatealb cu Casi, ca i-a furat mancarea (cu tot cu fenobarbital din bot, ma jur. E, o sa doarma si el mai mult azi, mananca mai putin, ca e gras.

Cine, io?

E superdistractiv sa ii vezi, jur pe sticla de coniecel pe care nu o am.

La fel si cum sta cu tusa batrana la taclale.

Intr-o zi dobitoaca si drogata s-a apucat sa rontaie tufanele, i-a fost rau trei zile, voma, caca nasol, asa ca le-am cules, ce era sa fac, desi acum tampita cred ca daca mai vede o tufanica nu se mai atinge la cat de rau i-a fost.

Ptiu, sa nu ii fie de deochi, tupeistul, SpateAlb la ciufuleala ca intrase cand eram in toiul pregatirilor de zi de nastere (nu a mea), dovada, amalgamul de carpe din spate.

Si, de final al primei parti, multumim netului sau wordpressului ca astazi merg brici, autoportretul artistului.

rororo