Despre felide

Daca tot nu gatim si zacem in asteptarea unui telefon, mai impartasim cunostinte, nu? Potol canci.

Vorbeam cu o vecina despre Mihail Cociu, fost director la Zoo si un om extrem de informat, un etolog de marca, ea l-a cunoscut mai bine ca mine.

Mai pasionat de felide decat de canide, Mihail Cociu are, printre altele in una din carti in care povesteste despre Buffon (George Lois Lecresc, nu ma intrebati de unde tin minte ca nici eu nu stiu), care spune despre tigri ceva de genul: are nevoie de multa apa ca sa isi aline rautatea ce il macina (nu e citat, deci daca o dadui pe langa, scuze).

Povestile lui despre felide sunt savuroase, de exemplu despre leul Assad, tigroaica Isabela, caprele Adrianei (aci le stiu eu pe ele, am si poze pe carton cu Jimmy). Ce e fascinant e ca este, da, era, un tip extraordinar de modest pentru cunostintele pe care le avea, a fost (sau este) un om deosebit.

Ce mi-a venit sa ii iau la puricat una din carti? Boala pe medicii de azi. Trebuie sa il cititi, precis e pe la anticariate online.

Poza …

Sa fie de la mine, Dragos Voda (Husky, mucles).

Gipi (Huski, tot mucles 😀 )

Si campionii farmacistei, despre istoria ogarului Afghan, alta data,

rororo

Rush Hour

Dupa o zi de lipsa in gestiune, cu doi internati, un pirat si o drogata, vine si ziua de azi. Da, stiu, nu numai eu am probleme, dar imi place sa ma distrez pe seama lor.

Ma trezesc precum vampirii, sa tot fi fost ora sase, cu un bec in mecla. Bec mare. Bah ce aveti nene cu mine? Cica hai la spital, blabla.

Ma duc, duc, pe drum mi-am luat iarasi centura neagra la injuraturi, dupa care ma duc dupa Casi. Bine potaia, branulata, drogata, ce sa zic, pe alta planeta.

Dar ce m-a dus mintea in plecarea abrupta intre medici umani si veterinari. Sa imi iau un tricou pentru care am primit penalizare la munca. Asta este (am si mai rele si mai noi, dar mie asta imi place):

La doftori negocieri, simptomatica, diverse chestii socoteli, pisu lumii. Asteptam telefon pentru RMN (Tigaitza, daca e iti dau relatia pentru Bechila).

Drumul, ca orice drum, dadui niste spectacole de injuraturi de mare clasa de am blocat populatia. Lil, hai ca parchezi ca nesimtitul si blochezi o banda, in regula, semnalizez, trec mai departe, dar sa deschizi si usa fix cand trec, mama nene, nu voiati sa fiti acolo. Cred ca daca era un campionat mondial de injuraturi porcoase, lejer il castigam, cu brio si incontestabil.

Mamicile cu aruncat plozi sau carucioare in drum si-au luat si ele portia. Eu ma mir ca apar asa putine accidente la TV, inseamna ca au soferii frane bune. Tutele isi arunca bitongii peste linia de tramvai, franeaza tramvaiul de face toti pasagerii cartofi,, aia ramane in urma si amaratii sar in strada. Bai ma crucesc. Pe aia mici nu ii injur, ca iubesc copiii, dar pe „mame” le facui la greu.

Stiu ca e o moda sa devi mama ca sa iti asiguri traiul, dar de ce as face eu puscarie pentru asta?

A, pe una am amenintat-o cu potaia (care, fie vorba intre noi, e mai drogata decat unul din coffee shop din Amster). Zic bah, daca nu iti revizuiesti atitudinea, pun cainele pe tine. Daca se pricepea la caini nu ma lua in serios, dar macar si-a luat copilul de manutza.

Ce mai avem in program … niste plozi mai mari, sa tot fie pe undeva prin clasa a opta. Limbajul meu e prea putin vulgar fata de cat isi baga si isi scot aia. Alcoolul meu din sange e limitat in functie de drumuri, al lor nu. Si la fumat ma bat lejer. Tot cu cainele ma scot, ca unora le e frica si pot iesi seara lejer.

Daca am scris anarhic e pentru ca a fost iarasi o zi lunga si pentru ca nu s-a incheiat. Sper ca va place tricoul, daca nu, il pun pe ala mai vechi si mai rau de la alineeeeeeeeeeeeeee.

rororo (da, supravietuim, greu si pe bani grei, dar avem prieteni).