Spirit si Chocolate

Nu e post culinar, dar vreau sa va arat ceva misto, cum imi beam cafeaua am gasit pe Yotube o filmare extraordinar de frumoasa (Husky probabil ca o stie). Tipa e extraordinara si, pentru cei mai putin obisnuiti, obresvati ca lucreaza la liber cu caii, fara frau. Trecand peste frumusetea cailor, exercitiile sunt nemaipomenite. Mi-a placut la nebunie capriola poneiului (adica saltul ala in sus si spre inainte). Si nu numai.

Si una scurta, dar buna, am ras cu lacrimi, cat de prost sa fi sa faci asta unui cal de tractiune :))))

Parca si aud, metaforic vorbind, calul gandind, hai mai aproape fraiere, jap, drept la tinta, gooooool (si capul si lovitura precisa ca un unspe metri).

rororo

Chiftele inmultite

Mi-a ramas in minte de la regretatul (cel putin de mine) Radu Anton Roman, ca nu merg chiftelele (parjoalele, ma rog, aici e alta discutie) fara piure si gogosari murati.

Ma apucasem deja sa imi descarcerez bucataria, adica la sange, sa imi pun soldateii la locurile lor …

… sa scot potaia afara dupa ce am tinut in clor suporturile de blaturi …

… si cant totul a fost pe rol, am purces. Deja era momentul de o noua supa la care voi reveni, deci am facut un amestec de rosie, ceapa, ardei iute si morcov. Jumatate a mers la supa, jumatate la chiftele.

Am pus peste carnea tocata amestecul, piper in plus, oua azvarsite in viteza si pesmet cat sa le leg si sa inmultesc toata treaba asta, ca am avut doar jumatate de kilogram de carne.

E soare, cald, asa ca am pozat si cum framnt tocaturile, mai intai asa, cat de cat, gust, completez cu ce e nevoie (inca nu am murit de la ou crud, se aude la master chef? nu? ce bine). DUpa care dau cu guguloiul de vas si il iau la pumni zicandu-i: iti trag palme, ma-ntelegi?

Urmeaza imprastierea pe peretii vasului si aducerea amestecului dinspre exterior spre interior. De cate ori va vine, face bine cand va enerveaza cineva, scapati de acuzatia de crima.

Se reformeaza guguloiul din care vor rezulta chiftele, trantind cu mare incredere acelasi amestec in vas, poc!

Dupa care se prajesc. Daca o sa auziti turci care spun ca in ulei de masline, da, atata timp cat nu sfaraie cu incredere, ar putea merge. V-am mai zis de Batu (da mah, asa il cheama), se scuza de cate ori il prindeai cu ceva: nu e nimic, nu stii ca sunt turc?

Ei, daca nu sunteti turci, folositi un ulei de incredere, eu am pus jumatate-jumatate ulei de floarea soarelui si arahide. As fi pus doar de arahide, dar costa de te mictionezi in pemparsi.

Si mi-a traznit sa vad cum ies chiftelele dupa metoda tonkatsu, se imbiba de ulei, au ba?

Asadar am pus chiftelele in uleiul rece si am lasat lejer la foc mic.

Sa va zic ceva, nu degeaba au ajuns japii unde au ajuns: nici nu se imbiba cu ulei (spre mai deloc) nici nu se ard, nici nu pute a prajeala. Le-as fi dat la cuptor, dar am exagerat cu inmultitul lor cu pesmet si imi era ca ies prea seci.

Si uite asa imi place viata (da mag, asta ascultam cand le-am facut si nici macar nu am consumat hartie absorbanta).

Amu cate grame si miligrame de ceapa, pesmet, rosii si ardei iute la jumatate de kil de carne am pus, nu stiu, dar au iesit la fix, desi, nu cred ca mai aplic metoda asta la chiftele, bai, deloc uleioase, deloc miros de prajeala, parca nici nu am facut chiftele.

Productia tomnatica la hectar, minus una, aia de mai sus, din jumatate de kil de carne inmultii cam 30 de chiftele.

Am fiert separat cartofi (parte i-am pus in supa de legume) si mi-am amintit sa vaz ce e cu muraturile mele la bidonas de iaurt. Ca imi era frica, citii la o persoana specializata ca daca le pun sare se fac negre. Iaca, nu se facura.

Se vede ca nu am mai pacatuit si sunt cu frica alui de sus, ca mi-au iesit buni si eu la muraturi, ca si la aluaturi, sunt dezastru ambulant. Inca nu sunt complet gata, dar merg rontaiti bine merci, sa vad daca trec testul altora.

Rezumat: se toaca ceapa, morcov, ardei iute, se amesteca toate cu carne tocata, sare si piper, ou si pesmet, se formeaza chiftele, se prajesc in ulei rece (da, reiau, rece) la foc mic si se consuma dupa chef.

Marinatele si supa, dupa timp si organizare, maniana frati si surori de religie. Cum care religie, unica, singura: a potolului.

rororo (muzichie nu pun ca eu ascultai numai lautaresti la tigaie si uite-asa imi place viata, pe la patru dimineata)

Pumpking song

Cum spuneam si ieri, trecand peste faptul ca la noi nu are o semnificatie anume dar e distractiva pentru copii, se apropie Halloween, o sa se incarce cam greu pagina ca mai pun o melodie din filmul meu favorit, Nightmare before Christmas.

Si am sa ilustrez cu vecinul meu in actiune, ucigand un dovleac pentru fetita altui vecin.

Tipul a fost mereu nitel artist la viata lui, acum e la varsta la care se spune pe alocuri ca are alzheimer, dar sa fim seriosi, nitica ramoleala avem cu totii.

Ciupilica dovleacului a furat-o Casi si a fost recuperata, in urma sedintei foto dovleacul nu a avut de suferit.

Adevarul e ca vecinii au fost de vina, cica lasa mah cainele ca doar nu o manca dovleac. Pe pariu? Abia au scapat semintele, ca le ia cu simt de responsabilitate si cauta un colt ascuns unde sa isi roada prada, ma-sa cred ca a avut amant un lup, exact comportament de lup are.

Dar finalul apoteotic, iaca:

Da, eu l-as fi facut mai frumos, dar eu nu am 80 de ani 😀 Si nici nu am vreun dovleac la indemana, anul asta l-am dat in ma-sa si, in sfarsit, daca anul trecut m-am antrenat la cel mai mic brad posibil, anul asta o sa sar lejer si peste Craciun.

Cat am stat noi la un tutun si un pahar de vorba, dovleacul a pazit cutia de pliante.

Cutia aia e mesterita tot de vecinu’, si-au amenajat si un subsol cu chestii, gen bar, canapele, rafturi, a donat care de ce nu avea nevoie si e ca un club al scarii de alaturi, decat sa se stranga la unu’ acasa la un pahar de tuica, se strang la clubul scarii si face curat femeia de serviciu, ca ii intra in atributiuni. Simpatici vecini am, nu? Si saritori, daca imi aduc aminte pomul de la furtuna de anul trecut sau dezapezirile.

Na ca iar era sa uit melodia.

rororo