Supa „Floare de ou”

Stiti cum dau chinezii astia numele, asa zishe ei, asa zic si io.

Am o carte de hat, de cand s-a format supa primordiala, pe care o rasfoiam cu religiozitate, pe atunci nefiind in voga culinareala, ma benoclam ca la masini straine, adusa din Anglia, tiparita in Singapore.

Printre retete este una extrem de simpla pe care ocolesc sa o fac de niste … nu spun cati ani, nici nu stiu de ce. Bine, am modificat cate ceva, dar nu esentialul, zic eu. Aici avem originalul:

Facand supa clasica, a mea si a Casandrei, de legume, la care am adaugat in plus si varza, mi-a traznit sa o fac. Numai ca, in loc de supa de pui am pus-o pe cea sus mentionata si, in loc sa pun sosul de soia in supa, ca e la comun, am amestecat cu oul.

Si nu am pus in oala ci in castron, adica numai o portie pentru mine. A mea nu a iesit rosie ca a lor, nu am pus coloranti sau rosiile nu erau prea rosii, dar e buna, chit ca fugarind soarele era sa iau o tranta si am zguduit castronul.

Rezum adaptarea supei „Floare de ou”:

Am pus supa fierbinte de legume peste un ou batut cu sos de soia, am amestecat vartos si am presarat cu ceapa verde. In linii mari cam asta este si reteta lor. Ca o supa cu zdrente de ou dar cu sos de soia pana la urma. Dar e buna in toata simplitatea ei.

rororo

Cu catel si cu purcel la cumparaturi

Nu stiu ce s-a stricat, cred ca incarcatorul de la acumulatori, nu am apucat sa pozez decat doua desene, a caror tema a fost: un catel si un purcel s-au urcat pe munte. (ps: am editat, ca scrisesem o fraza jenanta, o fi atentia distributiva, dar nici chiar asa, scuze).

Si poezia de rigoare, suna asa:

Un purcel grasunel,
E prieten c-un catel
Si-mpreuna au plecat,
Pe un munte-ndepartat.

Trebuie sa vad ce e cu acumulatorii aia, astea sunt singurele poze de la zapacitii aia mici.

Am primit si o felicitare, cu inimioare si sticks-uri, dar am uitat dosarul la zapauci, le-am dat sa coloreze un Inorog (unicorn, licorn, cum vreti sa ii ziceti) pe care il facusem prin 97. Ei au colorat, apoi au copiat pe geam, inclusiv semnatura, Dana 87 😀

Niste zapaciti rau de tot, nu dau amanunte, stie „duamna” 😀

Acum trec la doar cateva chestii.

Povesteam cuiva de pita fara coaja (cum e cea din care se fac tramezzini) dar am gasit mai greu ca de obicei, numai la Billa. Asta este, mie mi se pare foarte gustoasa si la aparatul de sanwichuri si pe plita, pe gratar.

O super gaselnita mi se pare muschiul asta de la Mega Image:

Este gustoasa si contine doar (e amu na, nimica nu e perfect) un conservant, dar nu amelioratori, nu acidifianti, nimica. Chiar e buna, 5 lei si ceva pliculetul de 80g, iese scump, dar eu mananc un pliculet din ala in doua trei zile, acum depinde de buget si guri la masa. De bun, e bun.

In schimb bavarezii, covrigii, nu carnatii, ca aia doi ii mai aveam de la Lidl, de la acelasi Mega, naspa, am ciugulit semintele de pe ei. Cauciucosi, mai bine luam de la covrigaria din colt.

Oricum carnatii aia de la Lidl, bavarezii, ma fac sa ma gandesc, cine stie, poate imi mai calc odata pe inima si mai iau, nenorocirea e ca ii si mananc cu pofta si parca fara bere nu merg.

Atata astazi, ma rog, mai am mancare pe foc, dar nu stiu cat ii ia vitelului ala, model vaca matusalemica, sa fiarba. Carnea frumoasa, roz, ca lumea, dar talpa, e la presiune de vreo doua ore si canci.

rororo