Cei trei muschetari (al patrulea e in asteptare)

Treaba sta in halul urmator, ideea mi-a venit de la reteta de pui cu bere (la care poftea Bursu).

Combinata cu o impresie, ca am mereu tendinta sa desenez prea serios, studiu pe schelet pentru un amarat de bursuc, pozitia ochilor la un anumit tip de cal, asa ca azi m-am prostit, daca vi se pare sadic, e interzis copiiilor sub niste ani.

Treaba e ca am vrut sa ii adun pe Bursu Bursucila, ochi caprui, inima nezburdalnica, pe domnita Cassa Linda, devotata cauzei si pe Blondu’ (am unul si in cartier, dar imi e jena sa rog o armata de tigani sa ii fac o poza). Normal, Cassa Linda, ochi caprui mai deschisi, Blondu’, daca e blond, ochi albastri (stiti rima, sa traiti?) si puiul, ei bine, ochii cat cepele, ca il fugareau sa il manance in reteta mai sus mentionata.

Amu nu stiu cat de neserios mi-a iesit desenul si, sper sa nu va imaginati ca pufuletul galbui e cel gatit, e alt pufulet galbui, dar daca tot a plans castravetele si au fost ucise buruienile, am zis sa mai dam si in vietuitoarele cu sistem nervos central.

Daca nu mi-au iesit puiutii de Burs, Cassa si Blond, imi pare rau, atata a dus viziunea mea suportabila si redusa la limita absurdului.

rororo

Pui de bursuc

Cum va spuneam ieri, Bursu Bursucila a avut chef de junk food. Si cum puii de la magazin sunt mai junk decat hamburgerii, consider ca mi-am facut datoria cu un banal pui cu bere, da, stiu, facut si rasfacut de multi in multe feluri cu mai multe ingrediente sau mai putine, dar daca tot am pozat, sa vi-l arat in banalitatea lui.

Reteta de „in doi timpi si trei miscari”. Am tocat usturoi, ceapa si ardei iute cu semiluna antica, vintage, pardon. Am avut nu stiu cate noi noute, nici una nu egaleaza vechitura asta primita de la un nene de vreo 90 de ani care nu stiu de unde o avea.

Am pus totul peste puiul bibilit, care cum stie, unii il pun din caserola in cratita, eu am ritual, spalat, parlit bine, iar spalat, daca scapa cate un tulei decupez, dau la Casi.

Apoi l-am acoperit cu bere si l-am dat la cuptor, cu un cartof copt in folie pe gratar, alaturi. Din cand in cand se verifica, depinde de temperatura si de modelul de pui, chicken, pe limba tuturor, folosit. Eu am mai completat cu bere si am mai sucit bucatile. Cand mi-am adus aminte, fireste (ofcors, da?).

Cum spuneam, cu cartof copt si niste gogosari pusi de prietena mea, dulci, acri, dar asta nu ar fi nimic, bai da iuti, iuti, a pus hrean in disperare, mi-au sarit sinusurile si au luat-o la fuga chelalaind. Deci bun.

Reality show: am zdrobit miezul cartofului in sos si am halit ca si cum nu mai mancasem pui de mult. De fapt nici nu prea mancasem pui de mult, daca sunt anti sparcaitii de gostat.

In rest, numai toamna nu e ca primavara, ardeii mei iuti infloresc intr-o veselie. Sper ca sunt iuti. I-a napadit si menta si busuiocul.

Cred ca atata am avut de soparlit pe ziua de azi, starea vremii e buna, deci mult rororo tuturor.

Chestiuni

Prima e o intamplare de care am ras, acum e un fel de ruleta rusa cu cuburi de branza, deci sa va spun. Seara pun o pastila de fenobarbital intr-un cubulet de branza si ii dau cainelui cat mai aproape de culcare, ca ea face crizele numai noaptea.

Noi avem in permanenta un frigider un bol cu cubulete de telemea, de ciuguleala.

Seara de seara ii repet alui batrn: nu cumva sa mananci cubuletul de pe coltul mesei, contine fenobarbital si dormi doua zile. De obicei asa face, dar aseara, s-a apucat sa reaprovizioneze bolul cu cubulete, ma duc in bucatarie, cubul Casandrei, canci. Zic mah, ce facusi, il mancasi? Cica aoleu, cred ca l-am pus peste celelalte cuburi. Ma uit, le rascolesc, ma mozolesc, canci.

Fenobarbitalul daca sta mai mult in cubul ala care de obicei e moale, se topeste. Acum cui i-o fi norocul, ca doar nu era sa arunc un kil de branza, o zi o sa doarma unul din noi lemn.

===

A doua chestie simpatica, unul din gugustiucii de la noi din pomi are Alzheimar. In loc sa cante gugustiuc, gugustiuc, pe la al doilea gugustiuc scoate un guguuuu. Si atat. Se mai gandeste si o ia de la capat, mereu ma face sa rad cand il aud asa tembel.

===

A treia chestie, e legat de ce am citit pe blog la Kadia (da, stiu ca e corect blogul Kadiei, dar ca sa pun linkul ce sa fac).

Mi-a placut articolul si, cum am comentat si acolo, am vazut in mai multe tari, ca inventie locala, casele de pe malurile apelor (probabil ca stiati de ce) vopsite fiecare in alta culoare, pentru ca pescarii, cand veneau dupa multa vreme de stat pe mare sa isi recunoasca locuinta de la distanta.

Poza e la Lerici in port, intreg orasul e considerat monument, au gasit si ceva dinozauri pe acolo, asa ca la fatada, desi vara mori de cald, nu ai voie sa pui nimica, adica aer conditionat, de exemplu.

Ei, cum stateam la o pizza am vazut unul, dar unul singur, aparat de aer, intr-un colt dosit de balcon, vopsit fix in culoarea cladirii, nu il vedeai nici sa dai cu parul. Pe pariu ca era roman? Sa incalci regulile si sa fi si inventiv, altceva nu putea fi 😀

rororo, puiul mai incolo, daca nu oi fi halit eu fenobarbitalul.