Alt meniu

Mai tineti minte celebrul meniu de la Gil Flash? Varianta engleza? Cu butcher’s brain?

Cum dimineata e ora de scotocit iute prin blogosfera pana nu se iveste ceva, am mai dat peste unul din cele mai ciudate meniuri, componistic si fara tinta, dupa care am inceput sa citesc si traducerile in engleza.

Enjoy Restaurant Paradis.

Pe vremuri era un Paradis pe la Botev, arabesc, exceptional de bun si ieftin, acum, fireste, e o banca.

Poza, poza, poza, poza, ce poza sa pun, reiau una mai veche de la mini-burger in cartofi, ca poate nu l-ati incercat, scrie la link ce si cum.

Simpatic meniul ala de la Paradisul brasovean, inca il mai citesc. Merita pe alocuri.

rororo

Amintiri din copilarie

Din nou am o reteta unica, cum va spuneam si la placinte si gogosari in otet.

Anume, a ramas zeama de la gogosari, sa ma taiati daca stiu cum e facuta, dar e. Asa ca mai aveam doua borcanele, am delegat cumpararea unor castraveti si am purces prin a infierbanta zeama aia si a pune-o intai in borcanele.

Treaba e ca aveam castraveti, canci borcane, a mai ramas zeama putina asa ca am combinat otet cu apa, cam 3 la 1 si am pus si coriandru, sa vad daca imi ies ca la Alexa.

I-am indesat in cutii de iaurt si am mai pus si crengute de visin(e), am sigilat cu folie profi de paletat, ca o am de ani buni de zile, pentru situatii speciale si la cutii am mai pus si nitel marar uscat si foi de dafin. Ce o iesi, Al de sus cu mila.

Am incercat sa pozez si potaia de la distanta. Ca peste tot, dupa blocurile gri, am vecini si vecini, unii o pupa in coada, metaforic vorbind, altii comenteaza, aia sa ma pupe pe mine sub coada, nemetaforic vorbind. In general plictisitii si barfacii au comentarii, dar cum am coltii de otel, ca nu sunt ierbivora, le dau si eu indarat. Verbal, fireste, caci suntem o familie mare si unita, ne avem ca fratii. Asta e tot ce mi-a iesit ca poza.

Amu de ce amintiri, iaca vorbeam cu to’arasa Cofi despre ce faceam noi cand eram mici spre deosebire de acum si, incerc sa imi amintesc eu cateva.

– nu am luat antibiotice si medicamente si nu raceam si nu ma imbolnaveam desi mancam seminte si ciunga baieti de la tigani;
– mancam muci uscati, lipici, beam cerneala;
– mancam creta duium (mama si ce greu era de inghitit) ca sa fac febra, nu mi-a iesit niciodata;
– scuipam pe sortuletul de la gradi si puneam fetele sa miroasa sa spuna daca le place parfumul (functiona placebo, dar nu stiam eu ca ii zice asa).

Mai am de la gradi, generala a fost beton iar la liceu numai tampenii am facut, din care amintesc asa, doua, trei, scurt, sa nu ma intind:

– cu trusa de machiaj imi faceam vanatai si stateam cu capul pe banca (da, cei mai rai stau in prima banca) si cand intra profa de ce nu imi placea ma trimetea acasa;
– luam cerneala rosie in gura si ma faceam ca am hemoragie interna (Mugurel tine minte) de sa lesina una bucata profa de conta cand imi siroia din gura (ca sa stiti, cerneala albastra e dulce, aia rosie e ca draq de amara);
– aruncam tigari in capul celor care ma enervau, una avea par des si cret, s-a prins tarziu ca ii iese fum din cap :))

Plus clasicele baloane cu apa, blabla alea nu se pun.

Am fost precoaca, la gradi mi-au trecut cu doi ani mai mult sa ma bage ca le recitam Emonovici si Cosbuc fara sa clipesc, la 4 ani jumatate citeam si scriam si desenam. Mama zice ca m-am tampit dupa ce am cazut in cap la Petrosani. Culmea e ca imi aduc aminte si cazatura. De spalat pe maini, rar, servetele umede, nu existau, de mancat de pe jos, o, da. Si sa moara tzaka daca ne imbolnaveam, ma rog, in cadru organizat cu preaviz, bolile copilariei s-au facut, dar atata. Cheia de gat de la gradi, dinainte de gradi singura cu trenul, ai mei nu mergeau la sedinte decat rar, la trepte si BAC nici o treaba cu ce fac, ce invat si cum le copiez, pardon, invat.

Nu stiu ce ne-a venit, stiu ca nu mai sunt vremurile de alta data cand erau maxim doua masini pe zi pe strada, dar ma uitam cum isi cocoloseau unii copiii si prietenul Eugen, al lui plod, un superb, nascut prematur, zicea ca in orasele mari e nenorocire de cati copii se nasc inainte de termen si se chinuie cu ei si cheltuie enorm. El zicea ca dupa atata chin probabil ca de aia sunt mai tinuti in puf. Posibil, nu am, nu stiu, nu ma bag.

Ideea era de ce tampenii faceam in copilarie, ca m-a amuzat ca aveam cam aceleasi chestii la comun, mai ales la gradi 😀 Daca aveti si voi bonus, bagati ca eu poate am mai uitat din ele.

rororo