Lamb Tonkatsu

Da, specialistii stiu ca nu exista asa ceva, dar de ce sa spun snitel sau pane cand pot folosi cuvinte misto? Tonkatsu original se face din carne de porc, wikipedia spune ca exista si adaptari.

Ideea este ca am ramas (stiu ca ma repet) la aceasta metoda, de cand am vazut-o la un maestru japonez batran, pe undeva pe la TV. Iese beton si mi-a iesit de fiecare data si are avantajul de a ramane crusta crocanta si daca snitelul, pardon, tonkatsu, se raceste.

Cum va spuneam, am ajuns pe la sirieni, langa La Barca, in stanga, cum mergi spre Salajean, au o multime de produse excelente si te servesc extrem de bine, nu stiu cum se cheama firma, dar marfa, merita. Nu e cea mai ieftina, dar nepromovand mancatul sanatos promovez mancatul mai putin, dar de calitate.

Mi-a fasonat superb cotletele, asa ca le-am zapacit in bataie, cu ciocanul, ca in filmele de groaza. Doar cu sare si piper (stiu teoria, nu tine la snitele).

Ca sa nu obosesc prea tare, de obicei pun pe planul de lucru (eh, v-am zbart) marca Armani (v-am zbart iara, cei veniti mai tarziu sigur nu stiu povestea) sare si piper proaspat macinate. Cam uzat poponetul de lemn, asa e cand il si folosesti si il mai si speli, detergentul, aviz cunoscatorilor, se curata daca obiectul e bine clatit si carnea nu are gust de detergent, indiferent de ce spun specialistii. Da, sunt anti multi specialisti scosi din dosul gandirii imitative.

Dupa ce am troznit bine pe blatul dat cu sare si piper cotletele, le-am stropit cu zeama de lamaie (mi-a fost teama ca fiind prea proaspata carnea sa nu fie talpa, se mai intampla). Si am lasat la frigider pret de o vreme cat am tulit-o, ca daca imi iesira bine analizele o tot zbughesc.

Cand am revenit am adunat ingrediente oarecum clasice, faina, ou batut (da, de taran) si pesmet amestecat cu pecorino (am facut odata o piccata de miel, dupa o reteta, e misto sa pui ceva de genul asta in pesmet).

Am folosit ulei de arahide, o tigaie de teflon, o spatula si, pentru ca ma pricep si daca ma uit in oglinda (ca altii) cat sunt de frumoasa si desteapta, o penseta metalica pe care o manuiesc cu niste abilitati cu care nu ma laud, fara sa zgarii tigaia (care a prins mistoul, bravo lui, la final o sa pun niste versuri legate de asta).

De aici simplu (pozai ca a fost soare si pauza de mers la Babes, o sa reiau odata si despre ei, faina, ou (de taran, batut bine), pemet cu pecorino.

Am pus cotletele in ulei rece (metoda batranului kikusan din filmare) si le-am lasat la foc mic, nu absorb ulei, nu se ard, nu fac fum, merita sa incercati daca aveti un ochi mititel la aragaz. Daca mancati sanatos si fara prajeala, imi pare rau.

Uleiul are tendinta de a se arde, cel de arahide are tendinta de a fi prietenos.

Am scos cotletele pe hartie absorbanta, vorba japonezului, just in case, nu au lasat mare lucru, iaca si dovada.

Productia la hectar (v-am zis ca e o toamna insorita si ca e un octombrie in care nu platim caldura? nu s-a mai intamplat de mult).

Am ales o garnitura sanatoasa, ca sa compensez nesimtirea de a manca niste cotlete de berbecut pane: piure de conopida cu dovlecel si unt cu ierburi.

Reality show (da mah, am craticioara noua de inox, marca … habar nu am care, nu e primita in dar, moca si nici de la sponsori si imi e lene sa ma uit pe fundul ei sa vaz cum o cheama, e de la mama, unii mai au si sponsori din astia).

Am incercat si un clozap cu un fir de conopida pastrat cica sa fac o poza frumoasa, canci, iaca ce mi-a iesit (pe care l-am mancat).

M-am straduit, dar ma orbi soarele, am rupt si o frunza de vita de vie, perlele nu le-am scos sa le pun in poza, data viitoare. Ca o sa pun castraverzi la murat, merg cu perlele mele naturale, colorate artificial si aromatizate sintetic.

Muscaciune (bun bai berbecutul asta prajit nesanatos).

Nu va las asa, neterminati, mai ramane faina, pesmet, ou, se face ceea ce se cheama la noi „placinta” si la un anume cumnatel, „pupi”.

Daca sunt buni pupii? Cred ca da, am amestecat oul cu faina, pesmet cu pecorino, sare si piper extra, am ras si cascaval pe deasupra si ia pupii de unde nu-s, abia am apucat sa pozez, ca isi tot facu drum al batrn pe la bucatarie, plus ciorditoarea care a ras ultimul colt cu garnitura de inca un mar ionatan (daca nu esti atent mananca asta si pietrele).

Cam atata, daca ati citit si ati si inteles, reiau, sunteti la fel de dusi ca mine.

rororo

9 gânduri despre &8222;Lamb Tonkatsu&8221;

  1. Deci io am inteles asa: ca ie pane-uri da le zici tu cum le zici. Corect, da?
    Stiu magazinul, d’acolo mai luam si noi cotlete, si mai au niste carnaciori buni, picanti si aromatizati cu scortisoara, nu stiu cum le zice…mici cat degetul…

  2. Da, iaca am un lapsus cum le zice, stiu, la carciumile lor se fac in ceva vas de lut cu niste sos, am pe undeva o poza, dar sa ma tai … aaa macanec, asa ceva le zice, aprox.

  3. Pingback: Chiftele inmultite « Aphextwinz's Blog
  4. Pingback: Colectia de snitele « Aphextwinz's Blog
  5. Pingback: Retete favorite in 2012 « Aphextwinz's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s