Doua chestii haioase

Bine, ar fi trei, ca Smarandita m-a luat nitel cu tigaia ei de ulei, daca vrea va spune ea.

Eu am comis doua azi. Ma rog, pe aproape. Un vecin, „dealer” de un anumit tip de masini, da bairam. Eu scot una bucata potaie cu chef de plimbare. Full de masini de fitze pe strada si de indivizi bine claditi, de la diverse firme, de la care as aminti numai una care incepe cu B, are la mijloc G si se termina cu S.

Potaia isi infige nasul (sa miroasa) fix in fundul unuia, l-a ales pe cel mai mare care a dat o lovitura prin aer din intoarcere.

Sfat prietenesc: nu puneti mana pe un individ mare, ca intai da, pe urma intreaba. Cand a vazut-o pe casi cu ochii ei de caprioara, nu vreun malau ca el, s-a ascuns dupa masina: musca, musca?

Nu am sa inteleg in viata mea cum unui om de 150 de kile ii e frica de o potaie de nici 30.

Asta a fost faza unu. Faza doi, ma duc la marmacie. Nu e prima oara cand mi se intampla, cer scuze celor care stiu faza. Ma duc pe jos, iau ce am de luat, fac conversatie, blabla, ies din farmacie si in fata, parcata o masina ca a mea. Instinctiv scot cheile sa o descui. Cucu. Dau ce dau la buton, nimic, dau cu cheia in asfalt, zic poate o fi ramas fara baterie telecomanda, poate nu face contact, dau un sut la masina, dau din butoane.

Pana cand vad un nene care se uita perplex la mine (da, e a doua oara cand o patesc, a treia oara poate veti fi voi).

In secunda aia imi dau seama ca nu am luat masina de acasa si ca, fireste, nu e masina mea.

Bai, dar semana leit la coloare. Bleu nu stiu cum, ca scrie in carte. Saracul om m-a lasat sa plec spasita (am bombanit un „scuze”), ca daca era vreunul mai isteric ma lua de ciuf.

Atata am avut de soparlit, sa caut o poza sa nu se plictiseasca dislexicii, sa ma gandesc ..

Sa fie … Tara (pe asta chiar nu cred ca am pus-o, poza, zic, pentru ca nu tin minte galoshii aia in pozitia din poza, daca mai e, scuze).

Bine, mai am si un prieten sexy de care imi e dor, rog pe cei ce il stiu sa taca, model mucles.
Ca altfel nu mai vad shonc, slana si palinka. Da, apai si astea is sexy.

rororo

Lamb Tonkatsu

Da, specialistii stiu ca nu exista asa ceva, dar de ce sa spun snitel sau pane cand pot folosi cuvinte misto? Tonkatsu original se face din carne de porc, wikipedia spune ca exista si adaptari.

Ideea este ca am ramas (stiu ca ma repet) la aceasta metoda, de cand am vazut-o la un maestru japonez batran, pe undeva pe la TV. Iese beton si mi-a iesit de fiecare data si are avantajul de a ramane crusta crocanta si daca snitelul, pardon, tonkatsu, se raceste.

Cum va spuneam, am ajuns pe la sirieni, langa La Barca, in stanga, cum mergi spre Salajean, au o multime de produse excelente si te servesc extrem de bine, nu stiu cum se cheama firma, dar marfa, merita. Nu e cea mai ieftina, dar nepromovand mancatul sanatos promovez mancatul mai putin, dar de calitate.

Mi-a fasonat superb cotletele, asa ca le-am zapacit in bataie, cu ciocanul, ca in filmele de groaza. Doar cu sare si piper (stiu teoria, nu tine la snitele).

Ca sa nu obosesc prea tare, de obicei pun pe planul de lucru (eh, v-am zbart) marca Armani (v-am zbart iara, cei veniti mai tarziu sigur nu stiu povestea) sare si piper proaspat macinate. Cam uzat poponetul de lemn, asa e cand il si folosesti si il mai si speli, detergentul, aviz cunoscatorilor, se curata daca obiectul e bine clatit si carnea nu are gust de detergent, indiferent de ce spun specialistii. Da, sunt anti multi specialisti scosi din dosul gandirii imitative.

Dupa ce am troznit bine pe blatul dat cu sare si piper cotletele, le-am stropit cu zeama de lamaie (mi-a fost teama ca fiind prea proaspata carnea sa nu fie talpa, se mai intampla). Si am lasat la frigider pret de o vreme cat am tulit-o, ca daca imi iesira bine analizele o tot zbughesc.

Cand am revenit am adunat ingrediente oarecum clasice, faina, ou batut (da, de taran) si pesmet amestecat cu pecorino (am facut odata o piccata de miel, dupa o reteta, e misto sa pui ceva de genul asta in pesmet).

Am folosit ulei de arahide, o tigaie de teflon, o spatula si, pentru ca ma pricep si daca ma uit in oglinda (ca altii) cat sunt de frumoasa si desteapta, o penseta metalica pe care o manuiesc cu niste abilitati cu care nu ma laud, fara sa zgarii tigaia (care a prins mistoul, bravo lui, la final o sa pun niste versuri legate de asta).

De aici simplu (pozai ca a fost soare si pauza de mers la Babes, o sa reiau odata si despre ei, faina, ou (de taran, batut bine), pemet cu pecorino.

Am pus cotletele in ulei rece (metoda batranului kikusan din filmare) si le-am lasat la foc mic, nu absorb ulei, nu se ard, nu fac fum, merita sa incercati daca aveti un ochi mititel la aragaz. Daca mancati sanatos si fara prajeala, imi pare rau.

Uleiul are tendinta de a se arde, cel de arahide are tendinta de a fi prietenos.

Am scos cotletele pe hartie absorbanta, vorba japonezului, just in case, nu au lasat mare lucru, iaca si dovada.

Productia la hectar (v-am zis ca e o toamna insorita si ca e un octombrie in care nu platim caldura? nu s-a mai intamplat de mult).

Am ales o garnitura sanatoasa, ca sa compensez nesimtirea de a manca niste cotlete de berbecut pane: piure de conopida cu dovlecel si unt cu ierburi.

Reality show (da mah, am craticioara noua de inox, marca … habar nu am care, nu e primita in dar, moca si nici de la sponsori si imi e lene sa ma uit pe fundul ei sa vaz cum o cheama, e de la mama, unii mai au si sponsori din astia).

Am incercat si un clozap cu un fir de conopida pastrat cica sa fac o poza frumoasa, canci, iaca ce mi-a iesit (pe care l-am mancat).

M-am straduit, dar ma orbi soarele, am rupt si o frunza de vita de vie, perlele nu le-am scos sa le pun in poza, data viitoare. Ca o sa pun castraverzi la murat, merg cu perlele mele naturale, colorate artificial si aromatizate sintetic.

Muscaciune (bun bai berbecutul asta prajit nesanatos).

Nu va las asa, neterminati, mai ramane faina, pesmet, ou, se face ceea ce se cheama la noi „placinta” si la un anume cumnatel, „pupi”.

Daca sunt buni pupii? Cred ca da, am amestecat oul cu faina, pesmet cu pecorino, sare si piper extra, am ras si cascaval pe deasupra si ia pupii de unde nu-s, abia am apucat sa pozez, ca isi tot facu drum al batrn pe la bucatarie, plus ciorditoarea care a ras ultimul colt cu garnitura de inca un mar ionatan (daca nu esti atent mananca asta si pietrele).

Cam atata, daca ati citit si ati si inteles, reiau, sunteti la fel de dusi ca mine.

rororo

Ce bunatati mai fac sirienii

Am iesit la o citirica mica si am trecut pe la sirianul cu diverse chestii halal. Astea, spre deosebire de alimentatia sanatoasa din vis, sunt chiar misto (misto provine dintr-un cuvant german, am voie, da?).

In afara de niste oase superbe de vitel (nu le-am pozat), am mai luat si niste sugiuc, nu, nnu zaharicale, din asta:

Eccelent. Are sigur enibahar, e picant, e ca lumea. Abtibildul de dedesubt e pentru colegii mei, adica, numai pentru cunoscatori 🙂

Dar marea gaselnita au fost niste cotlete de berbecut geniale, mi s-a spus: costa mult. Nu e nimica, vreau putine. Mi le-a fasonat corect, a taiat capetele (desi am zis ca le poate lasa pentru caine, corect, dar nu la pretul ala, luai oasele la pret de oase, foarte corect sirianul) si, cum le-am gatit, veti vedea.

Mititele rau, le-am troznit nesanatos in cap, dar exceptionale. O sa promovez mancatul nesanatos, mai ales dupa ce mi-au iesit analizele beton, mai tarziu.

Culmea e ca am tarat o plasa babana (am si dat din ea, ca la noi e cu troc, eu am gogosari, tu ai oase, na, ca aia amarati, doar nu o sa imi iau mancare de Crown Plaza) si cand mi-a zis nenea cica 25 de lei, io m-am albit. Am inteles doua bulioane jumatate. Dau coate prietenei, ai si tu niste bani la tine? Ca eu pas, cica, nu fata, doua sute cincizeci de mii vechi. Am oftat usurata, am platit si m-am tarat pana acasa unde am facut imparteala la tot ce aveam in (era sa zic portbagaj, canci) plase.

Dedicatie autumnala, ca am primit si flori de la o prietena care a resuscitat altele de ramasesera fara apa:

In rest, vine si o nemaivazuta reteta, ca de obicei, eu deja am infulecat din ea, sa sun un prieten, sa intreb publicul daca e buna? E buna.

rororo