Lectia despre demagogie alimentara

Va dau si retete, dar incep printr-o scurta poveste. Cu putina vreme in urma, nu exista blogosfera culinara. Ea s-a dezvoltat, unii stiu, unii nu, unii au uitat de unde au plecat, de cand nu stiau decat slana picurata.

Cei care stiau numai carne la gratar si gratar plus carne si, daca se poate, gratar, au ajuns vedete. Acum promoveaza moda ierbivore si ne educa. Adica na, suntem niste nemernici, mancam carne, prajeaa, subproduse!!!! O Doamne!

Deci dupa ce bagi in tine (metaforic vorbind, nu e o tinta anume) ca intr-un caltabos, dai lectii, cand, daca te uiti la trecutul tau, nu dau iar exemple, e plin de grasimi si friptane pe mangal. Acum suntem la moda cu sanatatea. E drept, e bine sa murim sanatosi.

Ce am gatit azi: mere bio, foi de placinta de cumparat, zahar si scortisoara. Placinte.

Don Quijotismul atinge cote apoteotice cand cerseste nu stiu ce de pus pe feisbuci, cateodata, tot fara tinta fixa. Dar vorba aia: da mah si mie ca mi-a scazut ratingul, ma ia Jamie Oliver, ia sa dam noi cu bio si anti-vegeta. Ce daca altii o fac de mult, io sunt cetatean european si am drepturi.

Asa ca, de revolta (tot metaforic vorbind) iaca si niste gogosari cu conopida. Nu, nu sunt facute pe gratarul demagogiei absurd promovate si sustinute, ci de o prietena, aici, in bucataria mea cea mica si amarata.

Si acum o dau in porcaieli nesanatoase, fara sa stiu clasamente despre cozi, eu stiu numai clasamente despre demagogi, intre noi, bloggerii mai vechi. Am fost la turc. Am luat oase de vitel (da, saracul), costite de berbecut fasonate acolo, sugiuc. Minte de capra, desi nu rumeg precum unii ganditori celebrii, era sa dau doua milioane jumatate (bani vechi) in loc de 25 de lei, ditai plasa de care abia am tarat pana acasa.

In drum, la cules de gogosari, am luat si un carnat proaspat de la unii sibieni, crud, afumat, picant. Si am primit si un borcanel de fasole batuta. Complet nesanatos, o sa distrug stratul de ozon.

Va rog frumos sa nu imi dati cu like si mai stiu eu ce e trendi flendi, nu am ajuns in varfului lantului trofic pascand ca paricopitatele, omul a inventat focul ca sa prajeasca. Si cei care au uitat cu ce si-au inceput cariera, slana, gratare, prajeala, bravo, lipsa de memorie nu dauneaza grav sanatatii. Merg pe mana mea: fasole cu carnati, iuteala si, daca am chef, parizer. Pentru ca pot si pentru ca merit.

Cati sunt cei ce nu pricep ca se rade de ei, ca sunt al doilea mare rateu culinar cunoscut in spatiul carpato-danubiano-pontic, gen dan … cum il chema (sa nu va aud cu „de profesie mesean”)? Sau vor sa il imite pe Jamie cu milogeala, sa fie sanatosi si, mai ales, sper, din cand in cand, iubiti de cineva. America nu se mai descopera a doua oara, din pacate.

Totul este un pamflet si nu se refera la persoane aflate in viata pe planeta Pamant.

rororo

Telina cu ardei la borcan

De ce tocmai telina cu ardei? Ca doi ninja ai cumparaturilor, eu am pleznit niste kapia ieftini si frumosi, iar al batrn a luat de la Obor o groaza de telina pe mai nimica. Bine, a luat si trei conopide uriase si indesate, tot pe bani putini, dar la ele o sa ajung mai tarziu.

Ce sa fac eu cu atata telina? O parte am congelat dar cat loc sa ai in congelator, asa ca am facut un amestec de ardei kapia, ardei iute si telina si l-am pus la borcan in cel mai simplu mod cu putinta.

S-au taiat cele de rigoare in bucati, parte de mine, parte de ajutoare.

Am tocat totul la robot, cu ceva sare grunjoasa (asta mai mult pentru abrazivitate, deja mi-am dovedit ca sunt legende alea cu sare iodata, neiodata, marina, de salina, tot sare e).

Am acoperit cu apa si am lasat totul sa fiarba la foc mic, sa zic, jumatate de ora, cat sa scada apa de la chiuveta si cea din legume. Apoi am pus in borcane, le-am strans bine si le-am lasat in cuptorul incins pana a doua zi, sa se sterilizeze. Si da, se sterilizeaza. Si nu, nu se strica decat daca aveti ghinionul sa dati peste un filet prost la capac. Ca le verific sa aiba capacul lasat.

Din punctul meu de vedere, testat, toate legendele alea de pe vremea lui Pazvante, cu fiert nu stiu cate zile, nu stiu cate ore, lasat in paturi, s-au destramat de mult, pe verificate si pe luate.

Ce mi-a ramas in plus am pus la ciorba si am mai dat un clocot (cum ar veni am resterilizat si ciorba) si, surpriza, s-a taiat smantana de la renumitii danone. De ce surpriza? Pentru ca cea de la Sadis sau marca Mega, Gusturi Romanesti, ca si cea luata direct de la vaca sau bivolita taranului, nu mi s-a taiat niciodata.

Acum ciorba e urata, dar e buna.

Pentru iubitorii genului, am fugarit potaia, am blocat-o si am tras niste pozne aiurea.

Pietre de la mare, doi clopotei anti-furt, jivina si tembela.

rororo