Ciorba de coțofei

Adica ardei, ca are rima, sa traiti. Sa nu radeti de poz(n)e ca le realizai in noapte, cu dobitoaca asta in crize am dormit toata ziua.

Mai intai nu mai reiau reteta de umplutura de la ciorba de perisoare, e aceeasi.

Initial am vrut sa o fac tot de „verisoare” dar mi-au cazut ochii pe niste ardei frumosi, i-am cules din cutie de la Eugen si am facut o adaptare a ciorbei de la Baiesti.

Am pus si cam multe oua de tara, zdrente, cum le zice, dar per total reteta e cam asa: am fiert oase de vita cu carne, o ceapa si morcovi, am inabusit nitel morcov, pastarnac si pasta de ardei (da, de la cofi), am pus totul la un loc, am dat in clocot, am dres cu leustean si tarhon in otet si, dupa ce am stins focul, am pus ou cu smantana, fireste, sare si piper, dupa caz.

Am o pasiune pentru zemuri, cateodata ma enerveaza ca nu ies pozele cum ar trebui, mai ales cand ma impiedic cu farfuria in brate.

Ca sa reiau de ce i-am zis ciorba de coțofei (dedicata lui ardei): am pus ardei gras, kapia, ardei iute, pasta de ardei si am mancat cu … ardei.

Am facut si doua perisoare, pe care le-am … baut (mai pun puncte pentru robotel).

Si, de final, ca sa nu ramana nimeni vaduvit de ceea ce i se cuvine, un (memet) clozap cu (puiu) strelici.

Buna rau dar am uitat sa pastrez zeama si pentru mancarea de maine, asa ca voi face fasolea cu oase de curcan. Pai nu, cine poate, oase roade.

Altfel, sa nu faceti ca mine si sa luati din medicamentele cainelui ca sa dormiti, am gasit biletele peste tot, gen: am stins focul la ora X am oprit cuptorul la ora Y, spal eu vasele ca tu nu misti in front. Va spun eu, fenobarbitalul e bun, dar nu cand ai treaba, bine ca nu am uitat sa ma reprogramez la medici sa mai aflu cum e cu una, alta, poate imi scot aia din vena numai fenobarbital.

rororo