Lust auf Weißwurst in Nürnberg?

Cum spuneam adineauri, am adus Bavaria la mine acasa, mi-a traznit sa intru in Lidl cu speranta in suflet. La mustata mi-a iesit, dar bine am facut. Nu a fost Blaue Zipfel ci varianta simplista.

Carnatz plus covrig, zece lei si ceva, azi mi-am dat voie, am rupt baierele pungii. Chioamba cum sunt si repezita, nu am vazut ca are inclus mustar specific, scosei pe crenvustila.

Desi scrie in doua limbi de circulatie internationala, mare, GRATIS MUSTAR. Asa ca domnul crenvustila s-a carat la loc. Si, aprops de etichete si preturi, chiar nu contine multe prostii, nu o sa mor acum de la putin difosfat.

Cand desfac pachetul, pac, gratisul.

Nu am inteles nimic din ce scrie pe spate, sa il tai asa si pe dincolo, de ce, cum, blabla. Mai ales ca stiu niste reguli stricte (ma rog) legate de bavarezii astia.

Eu stiu ca un cod al onoarei ca bavarezii mananca inventia Munchenezilor cam asa: niciodata nu se mananca dansii (evit cacofoniile, da?) cu furculita si cutit, numai cu mana; se mananca doar cu mustar dulce si covrig, absolut nimic altceva si, nu se mananca nicioadata dupa 12 noaptea.

Dupa regula asta am gugalit, cica e de la inventarea lor, cand nu se puteau conserva alimente si trebuiau consumate pana a nu se strica, deci nu se mai gaseau dupa miezul noptii si cica nu mai era voie sa fie vandute.

E, la noapte mai mananc unul, ca suntem in alt secol.

Imi permiteti si sectiune cu muscaciune? Mi-ar fi placut o farfurie cu romburile alb-albastre bavareze, dar nu am decat sosete si ar fi fost culmea sa le pun langa mancare … desi imi pare rau ca nu mi-a venit ideea, sa vad cine se mai scandaliza.

Acum voiam sa multumesc precum se face la Oscar, mamei, Smarandei, Casandrei, dar o sa multumesc doar magazinului Lidl (nu, nici ei nu ma platesc) ca e marfa ieftina si buna.

A, da, a primit si Casi, pielita de pe carnati, auwiderzein si rororo.

Beeeeeeeeeeeeeeeeeee

Povesti, povesti. M-am indragostit lulea de alt harem, nu e al meu, e al Stelutei, dar ma dau si eu mare cu el.

Pas cu pas, iar am fost sa continuam povestea cu un calut si un arici. Am ajuns la ideea ca cei doi s-au urcat pe un vapor si, pentru ca aia mici sa nu se plictiseasca, am inceput sa schimbam personajele. Dupa un vot mai serios decat la alegerile lui basexu, s-au votat pinguinul si cu oaia.

Intai las desenele lor sa vorbeasca de la sine, sunt extraordinar de creativi si buni, galagiosi, zapaciti, dragalasi, dar astea la final.

Ideea e ca pe vaporul din spate e calul cu ariciul care au ajuns unde este pinguinul si cu oaia.

Iacata (cum zicea profa mea de fizica) si desenele:

Acum sa va zic, posibil ca ii distreaza orele de desen, ca sar pe mine ca albinutele pe flori si sunt niste scumpi, ma controlez sa nu scap perle, ca sunt multi si zabauci si atat de mistocuti. Se rasfata la orele astea, data trecuta am primit sticksuri si, cum se iau unii dupa altii (pe alocuri) azi am capatat in dar o briosa, ciocolata, saratele si sticksuri. Spaga neicusorule, dati-ma in gat. Manca-le-as nasul.

Vedeti si din desene, eu le dau ideea, ei improvizeaza si se vad clar caracterele diferite.

Apoi au fost rugati sa faca versuri pentru poveste, inca sunt mici, putini au legat o rima, dar iar am primit spaga, ce desene mai aveau pe la ei (paste e scris pe dos ca pustiul le copiaza pe geam, il duce capul, e un exercitiu bun).

Si cum spuneam, hai sa botezam democratic animalele, cum sa se numeasca pinguinul? Pareri impartite, s-a ales Riri. Pana aici toate frumoase, dar cand a fost vorba sa se boteze oaia, a fost suficient unul sa spuna Dana, ca Dana s-a votat in unanimitate de nuci :))))

Desenele si poeziile sunt cadourile mele, da? Pardon, spaga. Am mai pozat si o (h)alba ca zapada si unul din cei sapte mici, iar calul din dreapta cu nenea ofiterul e desenul dupa care am dus copii tuturor copiiilor, ca premiu. Am mai dus si o fetita cu palarie, dar cred ca s-a pierdut originalul, mai vad eu.

Plus cadou de la zozo niste mosi craciuni. Tot copii de colorat.

Schitele mele, le pun sa vedeti cam dupa ce s-au ghidat, briosa cu care am ajuns acasa si versurile scrise pentru povestioara asta, in poza urmatoare.

Nu pot sa va spun cat de misto sunt copilasii la varsta lor, ca zapaucul de BAU mi s-a incolacit de picior la plecare, ca, bineinteles, data trecuta, cum zicea Stelu, doamna danaaaaa nu mi-a iesit ariciul, acum nu le iesea oaia, cum s-au apucat sa improvizeze pe langa tema data si cate si mai cate, ca nu pot sa va scriu totul acuma.

A, da, am si niste stelute lipite pe mana de iubita mea cea timida, azi a plans numai un baietel, restul a decurs normal, adica au invatat cate ceva si s-au si distrat (sper eu).

A, au desenat de buna voie acasa, cineva a reprodus-o si pe casi, dar sunt multi si timp putin si nu mai retin cine, ce si cum, toti voiau sa imi arate cate ceva si eu nu mai am atata spatiu in creierul meu neincapator de la inceput.

Cam asta e, poate mai tarziu pun si o „reteta” cauzata de Smaranda.

rororo