Iar m-am suparat

Cum stateam eu in virtutea inertiei desenand si exersand una alta, iar ma suparai pe vodafoni. Nu, de data asta nu din cauza mea, a facturilor sau a ceva legat de mine. Bai, dar cat de nesimtit sa fi sa bagi in mintea auditoriului ca ai salvat calutii de la Letea? Citeam si incercam sa pun pe net odata cu schita cu bursucul zilei un calut, il stiti, blondul.

Mergeam pe istoricul calului Hutul (bai vodafonilor, de aia ati auzit? de cai morti de foame in herghelii? de cati cai au murit la transporturi? sunteti niste jeguri care faceti oamenii sa creada niste aberatii).

Voiam sa fac o poveste draguta legata de un Prislop si un Ousor (sunt linii de hutuli, herghelia Lucina, singura care a facut si ceva studii si chestii pe care vodafonii nu le stiu).

Si imi aud urechile ca daca vorbesc la vodafon salvez caii de la Letea. Pun pariu ca daca pun pe un imbecil de la campanie, daca nu a fost la filmare nu stie unde e Letea si care e problema cu calutii de acolo si nici cati au murit.

Lasand la o parte ca autoritatea hipica nationala se implica fix partz (nu stiu cum e cu feisbucii dar cautati dupa Ilinca Cioculescu, ea stie ce zice), ca voluntarii au lasat totul in dorul lelii din lipsa de locuri de munca si necesitati, ca au ajuns caii sa se teama de bipedele cu (citez) ” cel in doua picioare si cu tigara in coltul gurii” caruia daca nu ii faci pe plac te rupe cu furca pe cocoasa cand nu e vazut de proprietar, am lungit fraza, dar vine vodafon care nu are habar de nimic (probabil directoarea de marketing incaleca pe o sa de zeci de milioane un cal care arata bine si e varza de cafteala).

Habarnistii de doi lei care ajung sa se apropie de un cal pun si botul la reclame vodafonesti, absolut prost informative. Bine, sigur, fata de cat de bun e Barni si Kinder Pingui slabut, e un cal, nu o salata care nu plange. Mi-a sarit tandara la reclama aia idioata cretina si pe care, daca as putea, as da-o ca exemplu de: asa nu.

Despre Letea si caii sai a scris domnul doctor Stefan Raileanu, cu multi ani inainte de jepcarii vodafonisti.

E o rezervatie naturala, iar prin anii 80 a fost inclus in rezervatia Biosfera (scriu din memorie, nu gasesc revista).

In grindul Letea ajunge temperatura incredibil de mare, vegetatia se usuca, e seceta mai ceva ca in restul tarii, iar iarna se produce un fenomen (vezi vulpea si bursucul, care impart vizuina) destul de rar, daca nu unic, repet, nu retin tot.

Armasarii, conducatorii de herghelie, asteapta sa rascoleasca mistretii pamantul, apoi vin din urma si mananca ce au scos porcii (des, corciti cu cei domestici). Sau rascolesc ei cu copitele. Din cate scria domnul doctor, exista si o simbioza, mistretii scot ce gasesc in pamant, caii abat vanatorii departe de ei, mai ales pe timp de iarna.

Caii de la Letea (salvati un kil de vodafoni) nu au crotal, sunt (citez iarasi) platitori cu moartea celor platiti sa se implice.

E o rusine majora ca vodafonii se folosesc de caii de la Letea, altii de lipitanii de la Sambata, e vorba de un patrimoniu UNESCO si la noi, ca la nimenea, e un macel in masa care e folosit, vezi doamne pozitiv, a saptea zi dupa scripturi.

Ma iertati de articolul neculinar, am si o placinta cu praz, dar m-a intrigat mult faptul ca romanii iubesc caii cand nu stiu absolut nimic despre ei, decat ieftinismele vandute de presa si reclame.

Poza? Punem cu Tara ca parca mai am in plus, ca vodafonii sunt bani de dat unui marketing de trei lei perechea.

Rusine celor cu campania cu caii de la Letea, la cati au fost macelariti mai ales, cateodata imi vin cuvinte grele in taste, dar ma abtin. Cautati o poezie ca eu nu o gasesc, e in cartea lui Aristide Popescu, „De la PEgas la El Zorab”, daca nu ma insel are prefata de Mircea Santimbreanu, daca gasesc poezia o pun, poate intra vreun vodafon si ii e rusine.

rororo


recuperare, mi-am gasit tot la mine pe blog, cartea tot nu o gasesc, dar imi intoarce gogu tot blogul meu, deci asta e poezia:

Urmariti din vremea muntilor de para,
Vechi ca o legenda, roibii ne-nseuati,
Isi mai sting privirea, sfanta lor povara,
Cand ajung la templul viselor argati.

Armasari pur sange, in galop lunatic,
Plansi de asfintituri, pasii isi ascut,
Murgi cu trup de flacari, nechezand salbatic,
Frau le este briza, saua un sarut.

Dac’ar stii saracii, iarba cin’ le-o paste,
Cine vrea sa-i lase, fara vreun folos,
Ar fugi de lume, nici nu s-ar mai naste.
Si-am ramane singuri, colindand pe jos.

gata, acum rororo ca am regasit cartile lui Aristide N Popescu si avem treabca, dar alora tot ar trebui sa le fie rusine cu o campanie in care au salvat fix pix.

Golden Retriever

Dragii mei, avem de dat opt bucatele de scumpici de doua luni, pui de Golden Retriever, adica neam bun al labradorului.

Pun o poza de pe net la plici, ca sa nu existe confuzii.

Costa 150 de euro, sunt super ingrijiti si vaccinati, deparazitati, nu sunt ai mei asa ca va dau contactul direct, ca eu nu ma bag. Daca doriti un Golden Retriever, sunati la 0726.92.80.62 la Elena.

Stapanul lor este mare iubitor, cel care l-a salvat pe Paco.

Prieteni de ai mei, cainii sunt super, pe mine nu ma cautati caci nu stiu decat ce am scris mai sus.

O scurta istorie a rasei care nu e pe net? Fie 😀

Este un Labrador cu par lung, in linii mari, cainele favorit al lui Mitterand (nu iau info de pe net, numai din dosarele mele). Caine de vanatoare cu multe aptitudini, ca orice caine de lucru, apare in poze alaturi de regine, in picturi celebre (de exemplu a lui Conradyn Cunaeus, gasiti voi pe gogu).

Este un caine care trebuie educat si bagat in seama, foarte devotat si iubitor de copii. Insa nu uitati, este un aportor, un caine care are nevoie de o mingiuta, cum e si Fedra Bogdanei, trebuie sa isi exerseze calitatile (eu am multi vecini cu Goldeni).

Istoria scrisa de Sorin Dragomir in numarul (culmea) 9 din 19 septembrie 1999 e vasta si nu ar fi frumos sa o copiez, daca a pus-o dansul pe net si se gaseste la liber, o puteti citi.

Ce va pot spune pe scurt despre polivalenta rasei (nu mah, nu castig nimica, a fatat cateaua prietenului si are niste caini de super calitate) sunt urmatoarele:

– unul din cei mai buni caini insotitori de orbi;
– aportor la apa si inotator desavarsit;
– lucreaza cu brio in politie, armata si, in afara de orbi cu multe persoane cu handicap;
– capacitatea sa olfactiva (230 de milioane de celule fata de 200 ale ciobanescului german sau belgian) il fac sa fie extrem de util in depistarea drogurirol si explozivilor (desi mie tot Mark, lupul, mi-a ramas la inima);
– e folosit mai mult decat Saint Bernardul in salvarea tampitilor de pe munte care sunt prinsi de avalanse sau pica in rape (sorry zoso);
– nu are nevoie de mai mult decat o periere zilnica, are parul (ca si Casi) destul de bine pus la locul lui, mai mult subparul se prinde in perie;
– e deosebit de protectiv cu stapanii si copiii, chiar nefiind agresiv, are grija de areal si familie.

Gata ca ma doare spatele, cred ca au cinzeci de mii de kile dosarele mele despre rasele canine, deci daca vreti un puiut misto de doua luni, sunati la Elena.

rororo

Pui, pui?

Adicatalea cele doua mancaruri s-au miscat la comun. Respectiv, clasici inca in viata, mazare cu pui si supa de pui.

Am facut oarecum la comun baza pentru ambele, ca gospodacele de pe vremuri. Pe o parte am inabusit puiul cu morcov si praz (am folosit exclusiv praz in loc de ceapa, Costachel e divina, dar despre asta in alt episod), pe alta parte am fiert la presiune oase de curcan, tot cu praz.

Apropos de chestioare in bucatarie, am pozat asa, la plici, special pentru acelasi Costachel, vinovat de toate cele, suportul ala de lingura 😀

Mi-a dat si o idee, despre gadgeturi de care nu ma pot lipsi in bucatarie 😀

No bun sa revenim la retete. Dupa ce am facut aia si ailalta, deci praz, pui, morcov, supa de curcan, am despartit gatelile.

Peste mazare (mie imi place mult combinatia de mazare cu morcov si pui) am mai pus sare, piper, mult marar (nu stiu de ce nu se zareste) si pasta de tomate, cu supa de pasare aferenta.

Mi-am luat bombaneli ca are prea putina carne, acuma na, cat poti intinde de un amarat de pui, ca nu e la KFC sa aiba numai aripi, picioare si stripsuri (ne romenglezam si noi, it’s so simple to look smart when you talk like nobody).

Asta e nene, putina carne, baga cu polonicul mazare, umple matul si, daca ma intrebati pe mine, e foarte buna in continuare mazarea Bonduelle.

Cat despre zama, bai iesi galbinaaa, galbina pana si aia de baza, numai carne si praz.

Am dat jos carnea de pe oasele curcanului (tare rau imi pare ca se gasesc asa de rar, sunt pline de carne de piept de curcan si cu patru lei imi ies cam patru portii de oase de facut te miri ce).

Am adaugat legume la greu, telina, morcov in plus, pastarnac, varza, dovlecel, iar la final pastele mele favorite de ceva vreme: Trottole, fireste, „traforate” in bronz (nu ma pot abtine sa nu le zic asa, o sa scriu odata despre ele, dar trebuie sa pun poze de pe net, ca nu am de unde sa pozez aparatul care le face).

Am pus si niste ardei iute de data asta, ca am lasat-o mai moale cu regimul. Al batrn zice: ce ai pus in zama? Na, oltean fiind are nevoie de o baza solida, nu ca in Banat unde e zama transparenta si basta si se si arunca legumele. Zic galusti (el saracul nu mai vede spre deloc si astea mi se parura mie ca arata a galusti).

Zice mmm, ce bune ti-au iesit galustile. Pai nu sunt gospodace? Sunt 😀 Azi daca misca si un fir de soare pe cer, poate dau de cap si placintei pe care o sa o fac greaaaaa.

Nu se intreaba nimeni daca a primit si Casi ceva?

Cum sa nu, supica, poarca a facut ca toate ielele de la mirosul de curcan si pui alergat, nu are voie, acum e ea la regim, dar nici sa faca ulcer de pofta nu se poate, asa ca a primit si maimutza ceva.

In concluzie, desi nu e rima buna, o gaina la vremea ei, face cat zece potai. Gata cu gateala si saptamana asta (mereu zic asa, azi nu fac nimic, azi nu gatesc, azi nu, te rog eu nu, nu imi iese).

rororo