Dragi copii, hai sa va spun o poveste

Nu, nu e ceva idilic cu buburuze si frunze din care cade roua transparenta a diminetii care oglindeste un dublu curcubeu perfect, timp in care savuram un mufin cu o ciocolata calda si fructele de padure ne impresoara.

Povestea e despre scotocitorii in gunoaie. Cum ies la ore nebanuite, ii vad si pe cei de dimineata si pe cei de pranz si, mai nou, pe cei de noapte.

Fiecare cara cum poate, tiganca (nu, nu e jignitor, asta este, o tiganca, munceste ce poate si cum stie) destul de in varsta strangea diverse intr-o caruta. Carata de un magarus. Frumoooos, cam asa, dar mai matur nitel:

Aveam niste banuti in plus, sa fi fost vreo patru lei, ca ma dusesem dupa tutun si o bere, ca azi am voie. Si m-am dus si i-am zis doamnei tiganci, luati, nu am nici eu, dar sa fie pentru magareatza. Zice ati vazut-o? Ma gandeam io ca oi fi orbit, cum puii mei sa nu vad cine trage caruta.

Zice: e pusa in fata sub banca. Era o fetita mai, mititicaaa, infofolita, pe langa maldarele de sticle de plastic, femeia aia, fie si tiganca, nu ii am nici eu la suflet, noaptea, numai ea cu magarul si un plod, m-au topit.

Ce e drept copila era cumva ascunsa, de aia se mirase si ea ca am vazut-o, io ii dadusem pentru animal, mi-a zis ca sa fie dublu primit. E triplu primit, stie mira de ce.

E o mafie mica intre scotocitori si oarecum se impart, ce e pe groapa de gunoi nu va spun ca v-ati ingrozi (unii) funduletele parfumate si sensibile.

rororo

editez: despre povesti din astea, de ce nu scriu oare tabloidele si imi arata numai intretinute care au boturi ca fundul de maimuta infectata? ca eu cred ca ar fi mai interesant sa aflam despre fauna urbana si nu numai, da, evem locuri superbe, oameni buni si animale frumoase, dar nu numai, antiteza se opreste la poarta editurii …

re-rororo

Reteta speciala, cu dedicatie bivalenta

Asta am avut chef, asta am facut.

Sa va dau reteta, musai notati. Se vine de la o activitate foarte spornica si placuta, cu foamea in gat. Asta musai. Ingrediente: o sacosa, o vanzatoare, punga si caserola. Plata la casa.

Amu comentarii fata de produse, luate de la Billa. Snitelele, de porc, clar ca erau uleioase, numai ca io am o atractie deosebita pentru snitele mai imbibate si cartofi prajiti asisderea.

Buba mare la snitele de porc, facute de CrisTim, nu e asta. Bai nu stiu cum au reusit sau din ce parte ori varsta de porc, sa le faca in asa fel incat sa roada pana si Casi la unul mai mult ca la un os de vita categorie grea.

Mai subtiri decat jumatate de dejt de copilas, batute bine, iasca, beton, norocul meu ca am dintii bine pusi la locurile lor, ca am crezut ca am muscat dintr-o catedra. Asa ca am mancat coaja si am dat talpa Cassandrei.

In schimb fasolea, super, gust de popota, cum imi place mie, marar, sarata cat trebuie, neiute, e drept, dar asta nu e o problema.

Despre alte activitati va povestesc dupa un acord prealabil, ca azi eram cam cheauna si nu mai retin daca am voie sau nu sa pun niste poze.

Ia zi zuzo, de data asta te-am batut la gatit?

rororo (care rororo daca nu isi fura o bataie sora cu moartea zilele astea, sa imi ziceti mie cutzu)

Supa cu pui, paste, ciuperci si usturoi

Hai sa vad ce ma mai comenteaza Zuza Zazuza acuma, ca la asta, daca imi mai zice ca e reteta, nu stiu ce ii fac.

Si anume ce se face din ce a ramas din pastele cu piept de pui, da?

Aveam chef de niste zeama, supa cu pui, paste, usturoi, exista pe lume, deci am luat mini-portia ramasa, i-am dat in cap cu apa, sare si piper si am adaugat cateva ghebe. Na gateala zuzule 😀

Am dat doar un clocot – doua si am mancat si supa. Pastele le-am maruntit si am taiat si puiul mai micut, in rest, asta a fost tot. Leftovers la rang de mancare 😀

rororo

Paste, piept de pui, smantana, marar

Daca radeti de „reteta” mea, va zbarg. Cred ca e cea mai simpla si de incepatori posibila, motivatiile pentru care am ales-o fiind: dezghetasem piept de pui de la Mira, ma dadui la Smaranda nitel sa vad ce a mai gatit, am vrut sa fac ba una, ba alta, dar pana la urma a primat cea mai simpla combinatie din motive pur tehnice. Adica sa dureze cat mai putin.

Mancarea, prepararea, pomanageala curata, adica usturoi curatat, marar gata tocat, carnita de puiisor de tara frageda, un rest de smantana si ulei de masline, asta a fost tot.

Un pont descoperit absolut intamplator pentru cei care nu mananca de la usturoi miezul ala care germineaza. Mi-au ramas cativa catelusi de la fasole batuta. I-am pus intr-o cescuta cu apa, sunt de vreo sase luni in casa. Si pac, i-a apucat incoltitul, asa ca se scoate imediat chestia aia care zic unii ca e indigesta.

De aici, frectie, am inabusit putin puiul cu usturoiul (nu il las mult ca nu imi place talpa), am adaugat smantana si mararul si am amestecat bine, ca mai apoi …

… sa amestec totul cu pastele fierte cum scria pe ambalaj, unsprezece minute. Am ras si putin cascaval ca nu stiu unde am pus pecorino.

O sa spuneti ca asta nu e reteta, ca o face si Mozzarella, asa e, dar am luat ce am avut la indemana si mi-a luat mai putin decat o pauza publicitara la vreun film, ca azi nu am putut sta in picioare. Asa ca fetele cu inspiratia, cu donatia si cine mai pofteste, poftiti.

Am pus putin usturoi sa nu imi dauneze, dar cred ca statul ala in apa cand a inceput sa dea din coada, a mai luat si din tarie. Ca a primit si bagaboanta asta ca mai sa imi ia castronul cand incercam sa trag o poza.

rororo