Daca radeti de „reteta” mea, va zbarg. Cred ca e cea mai simpla si de incepatori posibila, motivatiile pentru care am ales-o fiind: dezghetasem piept de pui de la Mira, ma dadui la Smaranda nitel sa vad ce a mai gatit, am vrut sa fac ba una, ba alta, dar pana la urma a primat cea mai simpla combinatie din motive pur tehnice. Adica sa dureze cat mai putin.
Mancarea, prepararea, pomanageala curata, adica usturoi curatat, marar gata tocat, carnita de puiisor de tara frageda, un rest de smantana si ulei de masline, asta a fost tot.
Un pont descoperit absolut intamplator pentru cei care nu mananca de la usturoi miezul ala care germineaza. Mi-au ramas cativa catelusi de la fasole batuta. I-am pus intr-o cescuta cu apa, sunt de vreo sase luni in casa. Si pac, i-a apucat incoltitul, asa ca se scoate imediat chestia aia care zic unii ca e indigesta.
De aici, frectie, am inabusit putin puiul cu usturoiul (nu il las mult ca nu imi place talpa), am adaugat smantana si mararul si am amestecat bine, ca mai apoi …
… sa amestec totul cu pastele fierte cum scria pe ambalaj, unsprezece minute. Am ras si putin cascaval ca nu stiu unde am pus pecorino.
O sa spuneti ca asta nu e reteta, ca o face si Mozzarella, asa e, dar am luat ce am avut la indemana si mi-a luat mai putin decat o pauza publicitara la vreun film, ca azi nu am putut sta in picioare. Asa ca fetele cu inspiratia, cu donatia si cine mai pofteste, poftiti.
Am pus putin usturoi sa nu imi dauneze, dar cred ca statul ala in apa cand a inceput sa dea din coada, a mai luat si din tarie. Ca a primit si bagaboanta asta ca mai sa imi ia castronul cand incercam sa trag o poza.
rororo
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Aphex 