Vodafone loveste din nou

Sa ma ierte angajatii, ca o sa vorbesc foarte spre cat pot eu de putin urat.

Bai dar plictisiti sunt aia care angajeaza toata Moldova la capitala (iertati Costachel, dar ei vin, ei fura, ei comenteaza ce naspa suntem aici, nu ar sta acasa neam sa isi vada de gaini, bursuci si arici).

Patanie noua, dupa ce plateste cineva ditamai factura, pe nemerit, zic eu, dar apare in scripte, nu am ce face, io nu mai sun. Pe nimeni deloc, sa ma pupe.

Azi vin de la o intrevedere la nivel inalt, SMS de la voda (sa ma pupe in mega fund). Ca nu stiu ce am facut. Gen am intrat pe net la ei si am de platit habar nu am ce. Zic mah ce plm am mai comis ca nu mai vorbesc de frica nici cu mama? zice da sms la steluta, icsulete, zabrele. Sun, ce era sa fac.

Intai raspunde o duamna care vorbea o vaga limba romana, repatriata din moldavia ca celelalte de la vodafone, duamnâ, care ii urgenta? Pai duamnâ io nu va mai dau un leu, manca-mi-ati derrierul, cu cratima.

Raspuns corect de la duamna: she? Ca nu inteleg. Raspuns si mai corect de la mine: oi avea io de douaj de ani numarul asta, dar ma mictionez pe el si nu va mai dau voua sa umpleti terasele in centrul vechi de strambele planetei care stati cate o suta intr-o camera.

Zice sunati la alt numar, iau numarul (m-am prins inainte sa inchid). Zic pisi de viitoare categorie grea, nu cumva e seful? Cica da. Si de cand lucreaza sefii de la multinationale duminica manca-mi-ai buca stanga?

Da, logic, mi-a inchis. Maine anulez toate abonamentele, chit ca platesc valoare reziduala. Si daca nu am norocul de o revolta la nivel national, vad eu ce fac, ca vodafonii sunt niste dobitoci crunti pe care, personal, ca si pe unii bucatari, ii atac prin neprezentare la ghiseu sau link.

Gata, rororo, nu am poza dar caut de pe net, ca inca am de platit numai 0.12 euro (moara tzaka daca stiu de ce, teoretic nu am de ce, ca intru de pe wirlessul de la UPC, dar aflu eu).

Declaratie: sa ma pupe in cur moldovenii de la vodafone.

rororo

Na, ca era sa uit, musai pozna ca mai aveam cu Tara si erau pe acolo.

Pentru cine se simte, cu dragoste, re-rororo (is fete mah, is fete).

Eu, noi si restul lumii

Iesim in grup restrans la ore matinale, cu chefuri diverse. Nu le stiu pe ale altora, dar, recunosc, am mancati cei mai buni castraveti murati de carciuma.

Pas cu pas (incerc). Ajung la crasma noastra cea de toate zilele, dupa un periplu. O pisi (cu bucatareasa ma stiu, radea aia de numa’) mai sa ma ia pe sus cand ma pun la masa. Cica azi deschidem la ora x sa stiti ca noi am avut treaba si blabla.

Asa sculata, ciufulita si boita, chelnerita zic, ca o cotofana de mai, io calma ca aveam de cerut sfat de la cineva, zic, maica, nici cand aveam 18 ani nu eram asa urata si prost mazgalita pe muie ca tine, stai calma ca mai avem terase. Nimic nu m-a amuzat mai mult ca bucatareasa, e o doamna mai in varsta, frumusica foc, care m-a ajutat atunci cu cainele calcat de masina.

Ma ridic si plec, spaga sta bine in buzunare meritate si descopar (o stiam, dar nu o calcasem), terasa Alexa.

Ne facem runda de caterinca, vorba, probleme, nevoi si mancam impreuna un snitel.

Ca idee, meniu facut de ei (da, cartofii congelati, merg de rup): snitel baban, taiat bucatele de convorbitoare, cartofi, castraverzi bestiali (cand reapare sotia poate furam si reteta, dar suntem doi care am zis ca au coriandru), 18 lei. Io personal m-am desfatat, nu stiu restul comesenilor, Casi va manca o chifla diseara, ca o luai la pachet.

In poza o sa vedeti si calul, ca il facui cadou, dar mai am si altii. Numai ca asa mi l-a laudat cineva ca nu am putut sa nu il rup din carnet si sa nu il dau din inima. Nu o sa imi mai iasa altul mai focus, sa fie primit.

In poze, calul, la masa, snitelul, la plastic, ce am scos din geanta pana am gasit ce mi-a trebuit.

Sa ne fie de bine (ii povesteam astui batrn de preturi si cica iesi mai ieftin decat daca mananci acasa, mare rezon). Na ca uit, inca o diferenta de preturi, doua banane aici la Eugen, 3 lei, sase bucati la Obor, trei lei, un coniecel mic la Trapezului, dublu fata de aici dupa blocurile gri unde suntem noi majoritatea.

Cam atata pe ziua de azi, domnisoaele care nu inteleg ce scriu sa treaca pe la memet sau mai departe, rororo.

Iepure rece cu usturoi si doua sosuri

Precizez din capul locului ca poza nu e a mea, e facuta dupa o revista (de aia am si facut-o neglijent, sa se vada ca nu e a mea). Animal00, adica memet shol, zis si Bogdan, stiti ca a ajuns la master sef cu un iepur. E ucigas de iepuri, cum gasesc o reteta mai misto cu iepuri ii dau.

La asta nu am cum sa ii dau link, e din numarul din august 2010 din Subito Pronto, asa ca o sa i-o rezum eu cu vorbele mele.

Asadar se ia un iepure, se taie, spala, blabla. Se pune la fiert la foc mic in apa rece si se spumeaza cat va vine cheful de lasat compul, berile sau alte activitati sexuale.

Cand domnul da semne ca e fiert (sa nu il puneti de viu, da?) se adauga in apa, cam asa, adica la un iepure: doua rosii, un catel de usturoi cu tot cu coaja, spalat si taiat pe jumatate, telina, putin vin alb sec (restul il beti), ardei iute si boabe de piper (aci, ad libitum).

Totul se fierbe molcom, fara capac.

Trecem la sosuri.

Sos 1:

– patrunjel, capere, castraveciori in otet, maioneza;

– totul se poate toca electric, amesteca, se tine la frigider pana ajunge iepurele pe masa.

Sos 2:

– zeama de portocala, sofran, maioneza (aici nu am ce detalia ca memetu le are, a avut sort smecher).

Montaj:

Se pune iepurele pe farfurie (vezi in poza memet, cum) si se acopera cu suc de portocale, amestecat cu zeama de lamaie si ulei de masline apoi se lasa la temperatura camerei o vreme, sa se patrunda.

Se pun sosurile pe farfurie cat mai artistic, apoi bucatile de iepure, se decoreaza. Basta.

Mie mi se pare simpla si pariu ca e si buna.

A, da, garnitura astia recomanda paine prajita. Cantitatile nu sunt importante, dar daca e necesar le pot da.

Eu azi musai sa mananc snitel, dar na, scosei revistele la iveala si am dat peste iepur memetian.

rororo