Full metal jacket

Da, stiu, cinefilii o sa rada ca vad filme atat de vechi asa de tarziu, dar nici pe asta nu il vazusem. Tarziu m-am prins cine este unul din personajele din Full metal jacket.

Bineinteles ca e legat de ‘nam, clar ca e fictiune, dar e 87, inainte de nine eleven si isi permit sa spuna multe si sa arate multe despre armata americana, e chiar misto filmul, limbajul, personajele. Sigur, daca iti place armata e si mai amuzant. D’Onofrio e chiar de pe atunci misto in rol, dar zic si eu ca Nea Marin in aia cu cimotografu (cu porumbul ala, cine l-o griji, cine l-o prasi). Who mows the fuckin lawn? (nemetaforic si nevorbind din dictionarul urban, da?). Ca e la iarba verde tunsa periuta cat vezi cu ochii, o calca aia in picioare, cu tot cu bocancii aferenti, de nu se poate si ea e tot rasa numarul unu.

Mistocut filmul, nu cred ca a luat vreun Oscar si in afara de Vincent si unul din zecile de Baldwin-i (si pe aia cu greu), nu recunosc pe nimeni, dar e haios.

Ma iertati de romgleza de foarte balta, mai ales cei care vorbiti romxfordeza, filmul e de vina, nu o prea dau in engleza culta asa ca nici romgleza nu bate in blogosfera. Eu il recomand, ca intre noi, baietii.

rororo

Caramele

Mai stiti ca vorbeam noi de mai multe ori de pohte de pe vremuri, ba praf turist, ba cip, ba mentosane? Bai, azi mi se puse pe caramele.

Poza e luata de la un link, adica de aici, dar fireste ca nu despre astea vorbesc. Ci despre caramelele alea de pe vremuri care plecau la plimbare cu tot cu plombe, era o arta sa le poti manca si precis nu contineau ce e in reteta de la link, miere, smantana, ma rog, nu stiu, nu am incercat reteta.

Si mai erau niste bomboane care se numeau parca amandine (parca) sticloase, neumplute (da mah, asa le zicea la merceologie) si tavalite prin pudra de cacao.

Bine, erau si caramelele bulgaresti, moi, care nu se lipeau de plombe, nu aveau farmec, eu caramele din celelalte vreau, se mai gasesc? Si bomboane cubaneze cu menta si portocale. Stiu ca pe vremea aia aveam gustul deformat fata de acum, probabil ca nu mi-ar mai placea, dar in memoria gustului, mi-au ramas ca ceva nemaipomenit. Ca si bomboanele CIP, mai sunt acum niste imitatii, dar nu se compara cu alea din cutiutele transparente, cu munca de chinez batran le alegeam toti pe culori si faceam schimb, rosii pe albe, albe pe galbene, pana strangea fiecare o cutiuta din aroma favorita.

Mai exista caramele criminale pentru dinti?

Macrou in ulei de masline

Peste e voie? E. Avem de ucis doi macroi? (licenta poetica). Avem. Rezultat final:

Ideea e sa nu fie pestele gras, macroul cam are tendinta, asa ca am pus in tava apa, o sita, pestele si jap, la cuptor.

Bine, firestele, pestele spalat, curatat, lasat cu sare peste noapte, trec peste amanunte.
Intre timp am cautat un borcan si nu aveam decat de Raureni, nu i se dezlipeste neam, asa ca m-am gandit sa ii fac o eticheta, pana se coace macroul, am masurat nenorocirea aia de borcan in unghiuri si am facut un macrouas.

Am avut emotii, aveam numai lipici din ala „de birou” care nu mai avea nici buretelul, mi-era ca increteste hartia, dar am caserat cu atentie eticheta si am pus-o la uscat la soare.

Pestele l-am lasat nitel in folie sa zaca, apoi l-am lasat fara piele si oase, ceea ce la macrou e destul de usor. Puteam sa ii las pielea, dar nu o suport la nici un peste, exceptand hamsiile si fatzele.

Am acoperit cu ulei de masline, am pus o lamaie capac, sa tina si pestele sub ulei.

Am hutunit de cateva ori borcanul si l-am lasat in pace, il desfac maine, rau nu are ce sa iasa, pestele si-a tras peste noapte sare cat i-a trebuit, uleiul e bun, abia astept. Desi cred ca merge si azi, dar de ce sa nu lungim agonia.

Casi o sa primeasca la masa de seara pielitile si ce cazaturi mai sunt, fara oase, fireste. Ca facea o fata de miloagaaa (nu reusesc sa prind poze ca Bogdana, ca asta nu sta, dar cat de cat).

Oricum desenul de pe borcan e efemer, cand se termina pestele il arunc, la spalat nu rezista culorile.

rororo

Ursul Bernard

Mai stiti ca mai vorbeam noi de personajele favorite din desenele animate? Bai l-am uitat tocmai pe Bernard. Pe HBO Comedy da dimineata desenele astea de scurt metraj, care sunt geniale.

Asta e bernard si „prietenii” lui care mereu i-o fac.

Ursul e pampalau, seamana cumva cu bursucii mei, e hotarat sa faca ceva, se bucura mereu ca ii iese cate o prostie dar in final, mereu o pateste, sunt savuroase si nu trebuiesc traduse, caci sunt fara cuvinte. Daca nu l-ati descoperit, vi-l recomand, e bestial.

rororo