Cheful zilei

Amu daca tot gatesc chestii deosebite, cum deja ati vazut, is cu pohtele, apai dupa ce trecui prin Billa printre circa trei vitrinoaie cu toate modelele de carnati, apai d’astia as manca, adica as avea chef, ca daca mi se face foame bag o lingura de orez.

Ma uitai la poze de pe net nitel, dar nu e frumos sa iei spre exemplificare pozele altora, caut pe la mine. Deci azi noi vrem (nu, nu pamant) carnati.

Cred ca cel mai des as manca, fireste, cu fasole, ia sa vaz ce poze gasesc.

La Eforie.

Pe drum pe undeva

Mmmm pufuletii (carnati cu ghiveci).

Original Nürnberger Rostbratwurstkuche bei St Sebald mit weinsauerkraut, kartofelsalat und meerrettich (logic, am luat-o cu copy/paste)

(e si ala din Praga de pe strada dar e combinata poza)

La Cluj (e pitit dupa slana carnatzul)

Plescoi, la craciunul trecut.

Carnatii ardelenesti de la Intim

Bratwurst la Brasov

Irish, tot Brasov

Carnati (cu sos de carnati)

Carnati de la Auchan de la „impinge tava”

De la bulgaroaica

Blaue Zipfel

Aaaaaaaaaaaaaa, gata, ma opresc aici.

Culmea e ca la noi in casa sunt mereu carnati, mananca zilnic al batrn, deci nu era de cumparat sau alte alea, stau mortu’ in casa, cum s-ar zice, dar daca nu e voie, nu e voie.

Ma duc sa mai bag un orez. rororo

O reteta deosebita

As putea spune ca e un pas inainte si un lux fata de branza goala cu ceai si covrig cu iaurt.

Recunosc, nu a iesit cum am vrut eu, voiam sa iasa mult mai apoasa, mai ciorba. Dar ea nu si nu, betmen.

Asadar un numar impresionant de ingrediente: morcov, dovlecel, orez, ulei si, pararam, de data asta si putina sare.

Am inabusit (nitel, cat sa lase culoare) morcovul cu sare, apoi am amestecat orezul si dovleceii.

Amu cu apa, ca v-am zis, voiam bobul facut praf si zeama multa, necesar, bai aci buba, intai pusei patru parti de apa la una de orez.

Iesi ca un risotto, am plusat pana am ajuns la 7 de apa la una de orez.

Si orezul capos, tot a baut-o pe toata si a ramas bobul prea intreg decat voiam eu, il voiam inflorit, ca pe vremea cand eram eu mica.

Ceva zeama cu strelici a ramas, ca sa aiba si don Puiu. Am uitat, se potriveste foarte bine cu o halba de ceai.

Oricum, e un pas inainte. Data viitoare nu o sa folosesc Arborio ci ceva de pe la noi.

Oricum de Casi nu scapi, milogeala si lins pana in albul ochilor cu strigatele de lupta de rigoare de parca cine stie ce friptura faceam.

Apropos de friptura, la Billa la raionul de delicatese aveau niste friptane din alea grase de ceafa si fleica, de sa lesin acolo. Si inca ceva misto, au o gama de branzeturi de toate formele, din toate tarile, nu stiu daca e magazin pana acum care sa aiba atatea, plus o gramada de carnatzaraie care mai de care, am trecut cu viteza gandului, ca noi aveam de luat iaurtel, kefirel si branzica de vacutze (asta e pt zuza).

rororo