The Big White

E un film pe care nu il mai vazusem, din 2005, The Big White.

Am citit recenziile criticilor de film, jos de tot, recenziile celor care l-au vazut, bunicele, nu l-am prins de la inceput, pe MGM, dar mi s-a parut nemaipomenit.

E o comedie neagra de situatie, cam ciudatica, cu Robin Williams, Holly Hunter (care face un rol nemaipomenit de simpatic), Woody Harrelson, Giovanni Ribisi si altii. Nu ma apuc sa povestesc, e mai incalcita comedia, frauda de asigurari, tot felul de traznai, batai, peisaje superbe. Povestea actiunii va las sa o descoperiti, fiind asa de vechi sigur filmul e pe net.

E pe gustul meu, tzakanit.

Cele mai bune si mai simple oua

Incepusem de muult, tare de mult, o colectie de fotografii si am continuat discutia cu Costachel. Ne-am batut in omlete cum ar veni. Si nu mai stiu ce poza de pe net mi-a facut chef de oua, de ouale mele, nu e voie, azi numai ceai si brazna si aleg cateva poze.

Le iau asa, cum sunt pe pagini, la plici.

Favoritul va ramane intotdeauna sunny side-up-ul perfect, cu albusul bine inchegat si galbenusul moale.

Bine, daca ai si oua de taran (cum se zicea pe la culinarese), alea da nene, adevaraciuni.

Amu nu le adun pe toate, recunosc, sunt mare fan al primelor dar imi place si papara, chiar si aia cu slaninuta si nitel burduf. Ma rog, papara, scrobi, jumeri, cum le mai zice.

Imi mai place si simpla si intoarsa scurt si gata, dar cu oua bune, sa se simta.

In omienouasutedouasute (nu mai stiu a cui e licenta), mai faceam si chifle unse cu unt, scobite, bineinteles, cu branza, sunci, slana, ce o mai fi si cu ou spart in ele si dat la cuptor.

Alea cu cartofi, ma stiti, combinatia ideala, cateodata le pun si capac, nu mai sunt sunny, numai side up, dar tot bune.

Mai e si omleta la tava, daca avui oua galbine, iesi si ea la fel, tot simpla si, fireste, cu foarte putin ulei.

Mai, eu le iau pe sarite, caut unul anume, ca nu insir toate ouale mele 😀 am numarat peste 100, deja imi e foame de mor.

Asa, ar mai fi omleta cu diverse, coapta la foc mic in strat gros, cu capac, fara sa se intoarca.

Celebra (prima si ultima data cand mai intreb pe cineva cum vrea omleta) zicala ramasa cu „azi o vreau pufoasa, cu ceapa, dar sa nu fie moale ci putin crocanta, mai inalta, cu ceva carne si cu cascaval topit sa iasa din ea ca lava din vulcan” nu o mai pun corespunde descrierii, dar poza seamana cu cea anterioara.

Omleta simpla, cu cascaval pus pe ea si impaturita direct in tigaie, s-a cerut bis, ciuciu bis.

Omleta impartita in patru (puse in cruce folie, facute patru compozitii de ou cu ce vreti, turnata fiecare in cate un sfert si coapta, apoi cand se incheaga nitel se scot foliile).

Oua umplute, cu sau fara sos, de oricare.

Cremoasele cu smantana si unt, mmm.

Minunata omleta cu ceapa (am vazut pe Culinar, am facut, dragoste eterna).

Haide ca l-am gasit in final si pe campion, oul fiert la perfectie in care infigi cartofi prajiti in loc de paine.

Sa ma ia gaia cu cine ma puse sa am amintiri din copilarie, acum ma intorc la un colt de covrig uscat cu o lingura de iaurt, mi-am facut-o cu mana mea.

rororo

edit: am scris la atatea ca-s favorite, minunate si cele mai bune, ca nu ma luati in seama, pentru mine sunt toate.

Salata de cartofi …

… de sapte ore. Eu cred ca am batut bursul, salata asta care, cu tot cu fiert cartofii, e gata cam in 20 de minute, am adus-o la stadiul de performanta.

Motivele tehnice foarte serioase au facut sa treaca de la stadiul de fiert/scurs cartofi, pus ceapa, masline, ou fiert, facut sos din „Crenvustila”, putin galbenus fiert si putin ulei, la stadiul acesta:

Intre orele 8:00 si 15:00 a fost faurita aceasta minune pe care pana si Casi o facea mai repede, ea neavand, desigur, motivele mele tehnice de indepartare de masa din bucatarie. Multumesc pentru felicitari si aplauze, multumesc sustinatorilor si sponsorilor, sunt de mare geniu (ca doar puteam sa o las in ma-sa (are cratima) de salata si sa o fac alta data.

rororo

Ciorba de porc …

… de trei zile. Da, da, nu am executat-o eu ci Bursu Bursucila.

Ziua 1: a pus la fiert carne de porc, proaspata si afumata.
Dupa care a mers la o felie de pizza, maxim doua si asa a ramas.

Ziua 2: a pus peste carnea dezosata zarzavat (ceapa, morcov, telina, ba si putina varza).

Dupa care s-a luat cu niste chestii la butoane, s-a inserat si a lasat-o balta.

Ziua trei: incep motivele tehnice asa ca a mai pus numai cartofii – pe care nici macar nu i-a curatat el – si la final a dres cu otet de tarhon si leustean.

Dupa care, din motive tehnice, repaos.

Poza am facut-o eu, de aia nu e asa aratoasa, dar ciorba a facut-o el, s-a degustat in grup organizat si s-a incantat inclusiv un rororo.

ps: nu radeti de oalele alea strambe, ca incepusem de ieri si, cum ziecam, din motive tehnice mi-a cam tremurat mana.