Diverse

Nu imi propun sa fac campanie Romaniei, unora sau altora, dar am gasit o emisiune numita Aventura urbana si mi-am reamintit de niste oameni.

Ii pun punctual, cum fac eu:

Stefan Florian, un medic deosebit;

Eduard Novak – campion mondial fara un picior, cititi la link, ca nu are rost sa copiez ce au scris ziaristii;

Laszlo Solyom – hockey, fireste, din Miercurea Ciuc.

Mi-a placut Laszlo, cu „presa ieftinista”, sigur sunt mai multi. Ce mi-a venit? Azi stau cu mucii guler si mi-am amintit de unchiul meu, primul care a adus prima medalie olimpica de aur la canotaj, Radu Nicolae. E al doilea din poza, de la dreapta la stanga.

A murit anul trecut, multi sportivi s-au dus neobservati, multi medici, profesori, si o emisiune ca asta, aventura urbana, trece neobservata, pacat.

Ia sa caut o poza, pana nu va reorientati spre personaje importante, gen EBa, mare pacat ca valorile dispar de buna voie. Alungate de sistem, e de inteles, dar sa plece de buna voie ca e un sistem mizer si corupt, e pacat.

Ia ca era sa uit de o poza.

Detalii: e o miniatura numita „Cirese” dupa un pictor chinez contemporan, Qi Bashi, cam de prin 90-91, in tus tipografic. Cer scuze de poza, e mica rau, de aia se vede asa, mai e si facuta pe o coperta de la UMEB luata de la practica din IMEB de pe bulevardul Ho Si Min 😀 mama ce vremuri :))))

rororo

De ce ne ataca javrele

Da mai, asa imi alint io animalele, javra, gloaba, dobitoc. Dupa cum bine stiti, iubesc animalele. Nu pe cele incontrolabile, asa ca o sa va spun o poveste scurta. Ma duc sa imi iau salam. Un grup de caini binecunoscut, intretinut de o doamna, ataca o bicla, respectiv pe biciclist. Dupa care ma ia pe mine de mana sefa haitei (nu mi-au iesit matele si am calmat potaia).

Bine, mie nu imi e frica, dar abia acum ajung la partea interesanta. Intru in magazin sa iau conie, pardon, salam, vine o tipa tinerica si frumusica, cica dom’le (la propetar), dumneavoastra aveti cainii aia? El cica nu, mama, nu ma bag.

Zice cainii sunt langa masina mea si imi e frica sa ma urc, sa trec de ei. Eu, fire amabila, ma ofer sa dau o mana de ajutor. De ce credeti ca erau cainii lipiti de masina fetei? Pentru ca in parcarea (da, din aia platita), cineva le aruncase oase. Ei, satuli, nu le mancau, dar le pazeau. Cu mult aplomb, ca sa zic asa ca m-a luat potaia si de picior (nu ma plang, eu mi-am oferit curajosul ajutor si i-am imprastiat si am luat si oasele de acolo).

Tanara domnita mi-a multumit, dar revin la ce zicea zuza mea draga. Bai nene, in regula, ii iubesc, imi plac, ii hranesc si ii salvez, dar la mine acasa, in perimetru, pe barba mea, ce vina avea fata aia ca cineva da cu oase fix in parcarea ei platita? Mai avea si bagaj saracuta.

Nu e o pledoarie contra salvarii animalelor ci doar reamintesc ce a zis zazuza: vrei animal, copil, drogat, amant, cal, camila? Ia-le nene acasa, nu le lasa in strada sa deranjeze lumea. Vrei legi? Aici ciuciu, ca orice ai vota tot cu ciuciu te alegi.

In speranta ca mesajul nu e prost inteles (sunt mai vanata dupa crizele Casandrei decat dupa muscaturile alea), va rog din nou, nu mai hraniti animalele, macar nu pe unde mai trec si oameni si copii, ca alea isi apara haleala, nu au nici o vina ca se comporta asa.

Si mai e un aspect negativ, ca io o las pe asta in perimetru, dar tot a potaie arata si imi e ca dupa atata chin, vreun suparat pe haitele alea (da mah, imi e mila de ei, dar imi e mila si de cei care au frica), sa nu dea cu otrava. Ca fac pe urma eu crima.

Oricine poate avea nitica logica elementara nu ar mai hrani haitele si nu ar mai arunca pe geam mancare. Nu face nimanui nici un bine.

Pun si o poza veche, cea mai draga poza a mea cu jivina asta care mi-a mancat sufletul.

Va rog si eu, aveti minte cand e vorba de oameni si animale si mai ales respect de cei din jur. Nu va multumesc, ca m-au muscat :)))

(faceam acum bilantul, ca eu nu agresez decat in conditii extreme animalele si am trei la activ, desi m-au troznit doi lei – nu bani, feline – nu stiu cati cai si am fost muscata de caini la greu, nu mai pun atacuri pisicesti, deci am asa: pumn in cap calului Rock care mi-a facut mana cat un butuc, pisica aruncata in baie ca o atacase pe o pustoaica, Gipanul batut ca musca unu’ pe zi care venea „mvaaai dalmatianuuuu” si cam atat)

A, da. Daca sunteti interesati sa inetractionati cu animalele, inainte de a pune mana pe oricare, de la pescarus la broasca, nu uitati sa intrebati stapanul daca se poate. Ca mi-a mai hapait mana odata si un Rott ca am uitat acest aspect.

Am scris mult? Pai normal, sa imi misc falangele afectate de potaia aia, sa o sparg in bot. Numai ca, repet, aia nu are nici o vina ca e hranita pe strada, cum nu au nici mustele ca se pun pe carne si oasele ramase in urma lor. Tot noi suntem de vina.

rororo

George sau despre traume din copilarie

M-a trezit potaia, trecem peste amanunte, din vorba in vorba mi-am amintit de George (rog pe cei cu fobii sa retina ca este vorba despre o nutrie).
George arata cam asa (poza de pe net de la valiovidiu):

Bun, la Eforie, se cresteau nutrii in scop de exploatare, ca orice animal. George era cel mai tare dintre toti. Intindea labutele alea mici sa ii dai apa sa se spele, era jucaus si dulce. Cum neamurile mele nu au copii si, sincer, nici eu nu am fost cel mai cuminte plod de pe planeta, ma educau cu bataia.

Pana intr-o zi care a fost oarecum de filme de groaza. M-au fortat sa il mananc pe George. Mai mancasem nutrii, erau cam ca porcii si puii de la gostat. Mai, dar pe George? Cum zicea si cofi, a fost din categoria, mananc si plang.

De ce or fi adultii sadici? Prefer sa copilaresc pana la adanci batranete. Auzi la ei, sa ma invete ca viata e grea si daca e nevoie poti sa iti mananci prietenii, parca nu erau destule piersici in copac.

Cofi e de vina.

rororo