The tale of Despereaux

Daca nu ati vazut filmul The tale of Despereaux, sa stiti ca e misto, desi urmeaza linia lui Ratatouille, tot e simpatic.

Tehnic e nitel mai avansat, e simpaticut si e tot cu sobolani in bucatarie, idee care mie imi place mult, ca m-am saturat de atatia sensibili.

Mi-a placut aia cu: „a rat is a rat, it doesn’t really metter where he came from”.

rororo

La gogosi

Am avut o ecuatie sau cum le zice, un calcul, din astea: eu, nervi – chef + prietena destoinica = am fost in deplasare. Unde am mancat, gogoooosi (ca doar nu era sa fac eu, cine stie ce dezastru natural iesea).

A fost foarte fain, chiar m-as muta acolo, catei, pisici, gogosi, ardei copti, of, of, mai mai. Dar cred ca la varsta mea nu ma mai infiaza nimeni. Oricum, reteta de gogosi nu stiu sa v-o dau, dar is bune foc.

Am fost cuminte, am luat si bonus, pe langa berea mea favorita (Efes, da), am primit si un bol de ciorba. Si o sa radeti, l-am mancat pe tot, am dat regimul in ma-sa asa ca am bagat si niste ciusca.

Bun rau, pasaroi de tara de origine nedeterminata de mine, dar autentic, DOC, DOP, d’ala.

Nu bagati in seama poznele, ca doar nu stateam sa fac foto shut, dar am reusit, minus una bucata pisica, sa poznez si animalele, pe a mea o stiti, pe celelalte nu stiu daca le stiti, niste papusele.

Mari amanunte despre retete si personaje nu dau, ca nu e radio shantz, nu ma bag, dar a fost o jumatate de zi din aia care te mai scoate din castronelul cu depresii, cand se aduna toate prostiile gramada. Mulshumeshc cui se stie 🙂

A, unde mai pui ca am primit si peste si pasaroi de la tara, adica bonus de bonus, oi fi fost cuminte, desi nu tin minte, dar mai stii?

Casi a picat lata dupa o zi de alergat ca tembela de colo-colo, asa ca va doresc si voua si gazdelor: rororo.