Pseudo Fu Rong Special Scrambled Egg

Titlul nu l-am pus in engleza la fitze, numai ca asa era unde l-am gasit, in site-ul don’soarei Tam Chiak, Legat de carciuma aia cu Eastern Restaurant.

O sa spuneti ca nu arata ca acolo, pai eu am ingredientele de acolo? Va dau adaptarea, dar jur pe zgarda Casandrei, ca e una din cele mai misto chestii mancate de mine vreodata.

Ingredientele sunt pentru o persoana (puteti vedea modificarile la link, daca vreti otet in loc de sos de soia si aveti crab in loc de surimi, brava).

Asadar, per capita, un ou, doua batoane de surimi (crab canci), sos de soia, nitel ulei.

Se separa albusul de galbenus (eu dadui cu galbenusul de ceasca si l-am spart, voi sa nu faceti asa). Albusul se amesteca saracul cu surimi (sau carne de crab, daca aveti de Alaska, perfect, daca nu, mergeti in Alaska).

Se pune albusul cu surimi in nitel ulei si se amesteca scurt, cat sa ramana cremos, nu, nu va luati dupa Gordon ala, ca bate campii, amestecati vartos in nitel ulei (nu de masline) si ramane cremos.

De acum e simplu (repet, nu spargeti galbenusul, ca mine) se pune chestia fierbinte in castronel, galbenusul deasupra, se stropeste cu sos soya (sau otet) si se haleste dupa ce se amesteca, atunci cand albusul este inca fierbinte.

Cam cum e la pastele carbonara, cand se incheaga oul de la temperatura pastelor, ca idee.

Poate nu arata cine stie ce, dar sunt un deliciu si, daca nu sunteti iubitori ai bucatariei asiatice, puteti adapta la infinit (albus + sunca, alte ingrediente, in loc de sos soia merge sigur niste otet balsamic, ma rog, cum va taie). Mie mi-a placut asa.

Stiu, nici surimi nu e tocmai cel mai bun aliment, dar vorba lui al batrn, e si, mor oricum, mare branza.

Casi nu a primit, ce muschii mei sa mai primeasca si ea dintr-un ou, dar mai fac, sigur, sigur. Incerc si cu otet, cum zic cei de la link.

Inainte de a va rorori, nu iesiti din casa, e nenorocire mare. Ieri si alaltaieri a fost parfum.

rororo

Supa de oase de vita si cumparaturi la ieftinache

Eu pe canicula nu acresc niciodata ciorbele, sunt ca la local, asa ca ii zic supa. Si nu va radeti de poz(n)ele mele, ca acumulatorii domnului Canon sunt la mare, la soare.

No bun, avusei niste oase de vaca, bai dar vaca, vaca, au refuzat cu indarjire sa cada de pe oase, era asa o incarligatura de n-am ce ii face, mie oricum imi place sa rod oasele, asa ca …

In afara de impricinate am mai folosit: tijele de la telina (facem economie la telina), ardei, morcov, ceapa, cartof si un sfert de varza.

Si am procedat cu pasi mici asa:

– am pus la fiert vaca (ma-sii) cu ceapa si telina;
– am inabusit in strelicii supei morcovul si ardeii, fireste, cu sare;
– am scos tijele de telina;
– am pus totul la gramada si am dat inca vreo cateva clocote (totul la presiune, e vara, da?).

La final am trimis pe al batrn de doua ori sa imi caute patrunjel, ca eu desi am fost la cumparaturi am uitat sa iau. A gasit. Ciorba a dispus de un singur os de ros pentru Casi, restul au ramas agatate de carne, sa le roada cine poate, ca la capitolul dantura, traiasca nasi-mea, stam bine.

Mie imi place asa, supa chioara, neacrita, dar se poate drege dupa gust si chef, ca la local, asa ca sunteti invitati la carciuma „La cainele cracanat”.

Apropos, o sa ii dedic o melodie, pacat ca inca nu s-a cantat: „cine a furat patrunjelul, aoleu”.

Inainte de dedicatie, sper sa o gasesc si sa nu uit, sa va zic de cumparaciunile la ieftinache, dar inainte de asta, trei considerente personale:

– chiar daca aveti cel mai destept caine din lume, cel mai bland, cel mai frumos, nu il lasati in libertate intr-o zona in care exista potentiali stapani care cred acelasi lucru, am vazut o bataie intre un dalmatian si un pitbull, de mi s-a ridicat parul la ceafa;

– romania tinde sa semene mult cu Italia, pe straduta ingusta dinspre Billa, aia pe care se circula pe doua sensuri, au oprit doi (la volan) sa stea de vorba, coloana in spatele fiecaruia, nu a claxonat nimeni, calmi toti, i-au lasat sa isi imparta ce aveau de impartit si apoi toata lumea cu calm mai departe;

– ultima zvacnire de sezon, omor pe drumul spre autostrada spre mare, bai, dar omor.

Asa, acum sa va zic ce am cumparat si cat a costat.

Am luat numai marca Billa, Clever. Din poza lipsesc hartiile igienice, dar alea stiti si voi cum arata, 2.99 respectiv 6.99 (e dupa straturi, da?) desi la prima la raft era pret de 1.99, dar ma rog. Fata de Zewa care ajunge pana la 20 de lei, e o diferenta. Oricum tot acolo ajung toate, sa fim seriosi, astia de la Zewa au pret dupa culoare si parfum, ce sa ma mai cac, pardon, fac, de parca am nas in fund sa simt daca e piersica sau trandafir.

Asa, mai departe:

– croisant: 0.99 (luai de curiozitate sa vad ce e la pretul asta);
– ton: 2.79 (avea si intreg, dar parca nu tot il maruntesc atunci cand il mestec?);
– pateu: 1.39 (ei da, pateu, sa vad cum e, am comparat etichetele, contine la fel de multe porcarii ca celelalte);
– iaurt: 3.69 (casi haleste iaurt la micul dejun);
– sardele: 2.29
– budinca: 1.59 (am luat ca arata mai bine ca aia de la Milli si costa mult mai putin, sa vad cum e, na);
– kefir: 2.99.

Bine, boala preturilor cu ,99 nu au inventat-o ei, pragul psihologic e de mult cunoscut in comert. Asa ca nu mai calculez cat au costat toate, dar mai nimic si, culmea, pana acum toate produsele lor au fost bune. Bine, nu precum caviarul de la Lounge Habarnamcare, dar bune.

M-a enervat ca au scumpit oasele de vita cu carne, aproape le-au dublat si le-au cam si lasat fara carne, iar carnea de vita, desi e proasta, e scumpa. M-au amuzat produsele „bio” la niste preturi de ziceai ca sunt poleite in aur, am retinut numai o cutie invizibila de halva (bio, da?) de 75g (deci nici 100) care costa 15 lei, nu mai zic, mierea bio costa enorm fata de aia ne-bio care oricum e scumpa.

Ma intreb eu cum catalogheaza aia mierea bio, daca iese fo albina mai sprintara si ia polen de la vecinu’ care stropeste pomii cu insecticid, cum se prind astia? Parca vad ca iau albina cu albina si le fac test antidrog (ma rog, ati inteles ideea).

Acestea fiind zise, momentan, rororo, ca am o reteta pe teava, vine mai tarziu.

Edit ca uitasem melodia pentru hotomanca de Casi, ia mai nerusinata neagra cu guler alb, pentr-o palma iei un an, dar pentru un patrunjel, ai?