Cu dedicatie pentru 23 August

Vorbeam cu un prieten despre amintiri din copilarie, cand topaiam pentru Ceausescu la manifestarile alea nemaivazute, ca doar era ziua Romaniei si el era Romania, ce mai conta ca nu a fost meritul lui insurectia armatei, antifascista si antiimperialista.

Multi mai avem amintiri de la parade, fie ca unii am participat, fie ca nu, se iesea in strada ca se mai vindeau si crenvusti, mie nu mi-a venit chef de crenvusti ci de …

Poate va dau si reteta, stiu ca a fost o perioada in care si salamul era rara avis, ba chiar si untul. Dar se mai gasea, pe sub mana. Si ce e mai bun decat un salam prajit cu pita unsa cu unt (pita prajita si ea). Mai tineti minte untul ala de pe vremuri, care te stropea pe fata cand il intindeai?

Mai tin minte un spectacol pentru iubitul conducator, cred ca eram prin clasa a 8-a. Ne-a imbarcat in autobuze si ne-a cazat, ca la cazarma, in ceva camine de pe langa apaca, parca doua saptamani, nu ieseam decat in cadru organizat, cu autobuzele.

Regizor era pe atunci cel care era si regizorul circului, Radu. Cum pe mine m-au vazut cu abilitati de balerina, a urmat sa dansez pe o melodie pe care nu o sa o uit in viata mea (eu si inca nu stiu cate fete). Nu ca era frumoasa ci ca am auzit-o de un miliard de ori.

Erau si parti bune in „cazarma” (parca ale PTTR erau caminele): ne dadeau mancare buna, inclusiv pepsi si ciocolata chinezeasca, ne faceau spectacole cu artisti cunoscuti pe atunci, sigur de la socaciu si hrusca am autograf, parca si de la stela si arsinel, nu mai tin minte, ca la varsta aia ne tineam numai de dracii.

Atunci am invatat de la fetele din dormitor ca e „cool” sa vorbesti cu „fã” (na, alte vremuri), aduceam baieti in camera (cochile, ii macheam, ii imbracam in rochii, de fapt nu am nimerit o camera cu pustoaice prea intrege la minte).

Eu fix in ziua spectacolului mi-au uitat cipicii de balerina si s-a albit regizorul si am avut si o discutie logica si scurta cu el, zic la repetitia generala (ca puneau pe unii acolo la Polivalenta sa stea sa vada cam cum ar vedea multiubitul), se vedea capul tovarasului cat un bob de piper, crezi ca vede ca nu am cipici albi in ciorapi albi de la distanta aia? Mai ales intr-o mare de fete cu baloane, falduri si ce zorzoane mai fluturam?

Ma rog, a fost distractiv, ca o vacanta obligatorie, care s-a descurcat a mai plecat acasa cu un cipic, un pepsi, o ciocolata, in ultima noapte am devalizat cu baietii caminele, ca ne-au lasat o zi in plus ca nu mai erau autobuze, cand esti mic astea sunt amintiri simpatice.

De incheiere, inainte sa revin la reteta, o faza simpatica, in generala, frig, intampinare la aeroport in fustite si ciorapei, cu garoafe in maini, eram vineti si clantaneam si ne tot punea sa strigam pana vine avionul: CEAUSESCU PCR. Clantanind din dinti un tampit de coleg, Soare, e prin America de prin clasa a opta, urla: CEAUSESCU PCR, MA DOR PICIOARELE.

Baftos baiat, l-au luat pe sus si l-au trimis acasa.

Asadar in amintirea unor vremuri interesante cand esti copil si mai ai o relatie sa faci rost de un salam, un polonez unsuros sau un pachet de unt, dedic aceasta minunata reteta.

Rog a nu se face comentarii despre politica actuala, ca nu ma intereseaza, asta e dedicata fostei zile a Romaniei, nu a vremurilor actuale, multumesc si rororo.

Budinca de dovlecei

Nimica nemaivazut, se intalneste peste tot pe net sub diverse denumiri, cred ca mai toata lumea a facut asa ceva macar odata. Ma rog, lumea care mananca dovlecei.

In general reteta e cam aceeasi, as aiba dovlecei, oua, faina, ceva branzet, pe urma urmeaza adaosurile dupa chef si pofta, verdeturi, usturoi, mie mi-a traznit sa fac cu unt aromat, iaca ingredientele (dovlecei de gradina, culesi dupa ploaie – glumesc, care ploaie):

Toate produsele astea „romanesti” musai sa fie pline de pamant, pentru autenticitate, cred, dovleceii, morcovii, cartofii, nu mai zic de salata.

Am procidit, procidat, procedat, in ritm de melc sa nu transpir, asa (trec peste etapele cu spalat, curatat si scos untul din pachet):

– am lasat dovleceii la scurs cu sare sa isi lase apa;
– Am lasat untul la temperatura camerei, am omogenizat;
– am dat dovleceii prin faina, i-am scuturat de exces intr-o sita;
– am amestecat ouale cu faina, pecorino, unt si piper;
– am bagat gramada dovleceii in maglavais si am amestecat.

Inutil de spus ca nu e musai Pecorino, eu aia aveam, puteti pune (nu am avut) marar, cred ca merge super, chiar si sunca, treaba voastra.

Eu am nivelat compozitia intr-o tava, am dat la cuptor si am fugit la aer conditionat.

Am lasat-o la racit de seara (cand imi ies cele mai magnifice poze, mai ales cu acumulatorii pe moarte care nici nu stiu cum mai rezista) pana dimineata.

Foarte bune de ciuguleala pe caldura, chit ca mi se facuse o lene dupa ce i-am vazut taiati.

rororo