Cate ceva despre reclame

A adus vorba Costachel de chestii aberante vandute la pret de aur pentru fraieri.

Religia asta numita „reclame” isi face treaba bine, am un neam in piata Floreasca, toata ziua sta pe reclame, ce apare, cumpara si pune pe taraba, pentru ca sigur se vinde. Mai scriam odata (sau de mai multe ori) de cititul etichetelor. Oare cati pot crede ca un anume sampon contine ulei de argan cand o sticla de 250 ml de ulei din asta costa aproape doua milioane? Sau ca un anume dezinfectant distruge toti microbii cunoscuti, cand absolut toate substantele de genul asta sunt pe baza fie de clor, fie de soda caustica, fie de acid clorhidric? Sau, daca ati citi etichetele, ati vedea ca substanta activa din prostia aia care iti face masina de spalat sa nu depuna calcar, e de fapt un amarat de bicarbonat de sodiu care e mult mai ieftin decat ceva ambalat jmeker cu reclama la TV.

Si, ma repet, stiu, cel mai interesant e ca, dupa ce prind o serie de reclame (da, ma omoara curiozitatea), tot la concluzia ca avem cu totii ciuperci pe te miri unde, stam in jeg daca nu se descopera stiu eu ce bum sau bang si ne cade matreata pe umeri fara mai stiu eu ce sampoane.

Si aratati-mi mie pe strada macar o tipa care are parul ca alea din reclame, ca o mananc.

Reclamele sunt mai tari decat politica, scot banii din buzunar mai usor.

As desena un bursuc pentru a ilustra cele de mai sus, dar trusa de mazgalit e deja in bagaj, asa ca pun o poza la plezneala, sa fie, chiar fara legatura, experientele proprii ale oamenilor sunt cea mai buna reclama, fie ea si neplatita.

(poza e din Kassandra, de anul trecut, de la mine de pe blog si o reiau ca mi-am amintit cate traznai am bagat in catea, fara nici un efect, dar cu indicatii de la medici, conform celor stabilite in acord neglobal cu companiile farmaceutice).

rororo

6 gânduri despre &8222;Cate ceva despre reclame&8221;

  1. absolut fara vreo legatura, numa’ un cuvant care mi-o amintit niste chestii. cloru’ de spalat pe jos. acu’ 3 zile dentistu’ imi spala canalele cu ceva gen hipoclorit (i-a cerut asistentei „hipo” si stiam ca e pe baza de clor, c-am mai patit-o). ma smirorcai mereu la asta, ca are un gust……… da’ cica e cel mai bun maglavais pt spalat canale.
    dar treaba s-a terminat cu un mega hohot de ras. al meu. poti sa incerci si acasa. ia o seringe, umpleo cu apa si stropeste-ti ceru’ gurii. sa ma bata mam-mare daca mi-am inchipuit vreodata ca in zona aia te gadili in asa hal.

  2. hipocloritul nu e clor-clor, e o sare obtinuta printr-o reactie (daca ma intrebi a ce si cu ce te caftesc).

    asta a mea nu se gadila in cerul gurii, incerc si ce ai zis tu, dar inca mai suge dejtu dupa ce a fost crescuta la siringa, cu dejtu pus sa imite tzatza muma-sii.

    asta adoarme instant cu dejtu in cerul gurii, dar pe bune ca incerc.

    cat despre spalat canalele, nu dau sfaturi, doar rar: solutie salina curata, apa de mare, ghiol, hipocloritul cam tot aia e, e si in solutia aia de curatat urechi cu reclama la TV, adica apa cu sare.

  3. nu te intreb ca degeaba mi-ai raspunde, sunt bata la chimie. de obicei imi spala canalele cu ser fiziologic-apa cu sare, dar din cand in cand trece si varianta hard. pe bune ca e ceva cu clor, imi lasa un gust un gura ca mirosu’ de maglavais d-ala tare de spalat pe jos. domestu’ e ala de ploaie pe langa ala.
    nu baga de seama, te rog, cumplita greseala de ortografie pe care am facut-o mai sus. ma rog, sunt 2. dar una e crancena.
    bre, nu vorbesc de ceru’ gurii lu’ cassi. vorbesc de al tau. 🙂

  4. si io bag cu greseli, ca scriu repede si cel mai des pe bezna, da io imi corectez cand nu am ce face, deci nu se pune, ca stiu ce stii. la mine al batrn, chimist, mai retin una alta, nu ca nu as fi trecut clasa pe pupat in coor profa si sters tabla, mai retin niste prostii, nu iti bate capul.

  5. Ma scuzati ca intervin asa de tarziu in discutie, dar am fost traumatizata de doua intamplari, acum vreo 10 zile la real kilomanul naibii la coada la casa, o tipa destul de tanara si subtire de felul ei si un plod de vreo 7 ani, ea avea doua sticle de apa minerala si un ambalaj de croissant, plodul urla ca el mai vrea unul! Tipa ii zice: Nu, de azi dimineata ai mancat un kinder felie cu lapte, un barni si un croissant , gata! Ala… se agita ca el mai vrea, dar nu putea trece de noi, care ii blocam drumul vigilenti sa se care odata! Ma uit la telefon era 10.45 dimineata si viitorul diabetic halise vreo tona de calorii, plus ca nu putuse mama lui sa ia doua sticle cu apa, fara ca el sa nu rada un croissant!
    Ieri la mega, cumparam si eu ca omul, diverse, in fata mea( ca m-asez unde vad ca n-are omul multe) o tipa cu 3 soiuri de sucuri si 8 barni!
    Deci imi venea sa-i dau in cap cu hartia igienica din cosul meu! Nu ca aia e de mancat, dar cred e ca mai utila!
    Sa-mi zica si mie cineva daca a gustat cineva din barni ala si daca e atata de bun si daca nu cumva vrea sa-l ucida in pumni pe pustiul din reclama! Asta strict apropo de reclame, toti vor barni si alelalte ciudatenii!
    Eu atat am avut de soparlit!

    Stiu, sunt rea!

  6. eu am gustat barni, ca-s curioasa, e cam ca toate dulciurile de cumparat din ziua de azi, deci identic, croisant, barni, felie de maciuci, toate au gust comun si ingrediente si mai comune, chimicale si zahar (scrie pe ambalaj). dar daca da la tv ca marea e calda, trebuie sa credem, am deja in jur numai oameni care imi argumenteaza cu: a zis la TV. degeaba le zic eu ca is la fata locului, daca a zis la TV (vezi filmul cu de niro si hofman, cum s-o scrie). zice bine de niro: dom’le, a dat la TV e real.

    da, suntem rele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s