Alegria, sambaaaa

Nu e post culinar, dar a fost cel mai frumos meci vazut de mine pana acum (zic de mine, ca or fi fost si altele mai frumoase). Brazilia e campioana olimpica, a jucat splendid, a executat americancele, aproape fara drept de apel, daca mi-ar veni in minte o comparatie, ar fi cu un pluton de executie si cei de la zid, ma rog, cele. Si comentariul a fost super, detalii tehnice si cunostinte (sau notite) babane, nu fleasca, asa cum a fost Mariana la calarie, varza, model zero.

Rezum, superb meciul, clar tineam cu braziliencele, niste frumoase, desi nu stiu daca as fi fost barbat ma descurcam cu o tipa care sa arate asa bine la 1.83.

Bai, au jucat impecabil, executie, jap, jap, dupa dulap, super meci. Antrenorul e la a treia olimpica (medalie), deci conteaza, americancele de cand au pierdut chinezoaica, au stat si au asistat la autoexecutie, sinucidere, cu multa bafta au luat alea 17 puncte.

Splendid meci, bravo, alegriaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

rororo (reiterez cu ma iertati, dar din toate sporturile facute, dupa echitatie, voleiul e favoritul meu, super fetele).

Pesti

M-a enervat Smaranda ca mi-a facut pohta de peste si am decis sa i-o intorc.

Adica sa pun numai poze, noi, vechi, peste sa fie, ca maine ajung si la lotci de pescari, sa vedem ce prinde nea ion, ca tot e moca.

Asadar, draga mea, am pohta de (daca nu te oftic, ma oftic):

Saramura cu mamaliga si muult usturoi. Crap sa fie.

Ciorba de peste, la Tulcea musai, sper sa mai prind ca cica e in zona carciuma.

Peste pane cu sos picant

Galeos si caracatita

Scrumbii

… bai mai aveam o droaie, dar asa foame mi se facu, sa vezi ce injur acuma.

Deci da, Slayer.

Sa ma ierte sensibilii, cu prima ocazie pun muzica populara.

rororo

musai sa editez sa va arat reteta lui Radu de ciorba de somn si crap. Dati pe link (care nu s-a prins) ca doara nu oi copia-o eu aici, ca nu e a mea. Se face, re-rororo.

Cate ceva despre reclame

A adus vorba Costachel de chestii aberante vandute la pret de aur pentru fraieri.

Religia asta numita „reclame” isi face treaba bine, am un neam in piata Floreasca, toata ziua sta pe reclame, ce apare, cumpara si pune pe taraba, pentru ca sigur se vinde. Mai scriam odata (sau de mai multe ori) de cititul etichetelor. Oare cati pot crede ca un anume sampon contine ulei de argan cand o sticla de 250 ml de ulei din asta costa aproape doua milioane? Sau ca un anume dezinfectant distruge toti microbii cunoscuti, cand absolut toate substantele de genul asta sunt pe baza fie de clor, fie de soda caustica, fie de acid clorhidric? Sau, daca ati citi etichetele, ati vedea ca substanta activa din prostia aia care iti face masina de spalat sa nu depuna calcar, e de fapt un amarat de bicarbonat de sodiu care e mult mai ieftin decat ceva ambalat jmeker cu reclama la TV.

Si, ma repet, stiu, cel mai interesant e ca, dupa ce prind o serie de reclame (da, ma omoara curiozitatea), tot la concluzia ca avem cu totii ciuperci pe te miri unde, stam in jeg daca nu se descopera stiu eu ce bum sau bang si ne cade matreata pe umeri fara mai stiu eu ce sampoane.

Si aratati-mi mie pe strada macar o tipa care are parul ca alea din reclame, ca o mananc.

Reclamele sunt mai tari decat politica, scot banii din buzunar mai usor.

As desena un bursuc pentru a ilustra cele de mai sus, dar trusa de mazgalit e deja in bagaj, asa ca pun o poza la plezneala, sa fie, chiar fara legatura, experientele proprii ale oamenilor sunt cea mai buna reclama, fie ea si neplatita.

(poza e din Kassandra, de anul trecut, de la mine de pe blog si o reiau ca mi-am amintit cate traznai am bagat in catea, fara nici un efect, dar cu indicatii de la medici, conform celor stabilite in acord neglobal cu companiile farmaceutice).

rororo

Sarmale cu cantec

Nu o sa va invat eu acuma sa faceti sarmale, o sa va spun o poveste cu sarmale si cum se executa cand ai un gigicontra in coasta.

Dar intai sa va arat recolta la zacusca, culeasa din bio ceaunul nesanatos, de fonta, tuci, ce mama ma-sii e.

Opt borcane si cred ca destul pe anul asta, ca nu o sa mai stea vinetele la 0.5 ron kila multa vreme.

Si sa revenim la sarmalele noastre. Cum maine iau iar drumul in cauciucuri, zic sa fac sarmale, sa las acasa de mancare. Bai nene atata carcoteala la niste sarmale (care au iesit bune, chit ca le-am facut simplu) nu am vazut.

Deci io am facut asa, am inabusit nitica varza dulce, am pus si niste sorici, ca aveam in plus, am calit ceapa cu slana afumata (de Reghin, da?) am amestecat carnea cu sare, fulgi de ardei iute si cimbru.

Nu e mare lucru dar in coasta mea: de ce calesti ceapa? (pen’ ca m-am taiat la dejt si am taiat-o mare si ca sa se omogenizeze totusi cat de cat), de ce ai pus sorici (ete d’aia), ce e ala verde? (cimbru in kila mea), da marar nu pui? (nu, dar pun piper).

Eu intai gust amestecul si pe urma pun orez.

Si pe urma framant bine, ca la cozonaci. Carcotasul: da’ ai pus orez? Unde e? Nu se vede.

No bun, trec peste asta, ma apuc sa le asez dupa metoda Laurei Laurentiu in oala (sunt si cateva in foi de vitza de vie ca mai ramasese loc).

Incepe carcoteala: da’ nu oparesti frunzele de vitza? ba le oparii, mama lor, dar de ce pui sarmalele asa? pune-le invers, pai dishe? ca se desfac, se desfac o laie.

Continui cu tot calmul englezesc, pun in apa in care am oparit frunzele proaspat culese din fereastra (scrisesem curestre, doua cuvinte intr-unul, sa nu uit sa zic academiei sa treaca in dictionar toate tampeniile pe care le scriu), deci reiau, in apa fiarta pun pasta de rosii, pun peste sarmale zeama si doua frunze de vitza ramase degeaba, fireste, strat de varza dedesubt si peste sarmale.

Urmeaza greierasul din creier: ce e cu frunzele alea, ai pus destula varza, vreau zeama mai multa, sa mi le lasi cu zeama. Drept urmare le dadui la cuptor si p’aici mi-a fost drumul. V-am zis ca am multa rabdare.

Intr-un final le-am scos din cuptor, nu am numarat orele, dar au fost cateva. Au bulbucit ele vulcanic acolo.

Nu s-a terminat, cica nu au destula zeama, sa fie ca ciorba, le-am mai dat un clocot pe foc, ce era sa fac, s-a dus bunatate de arsura, bune au iesit, slana aia topchita cu ceapa au facut minuni.

Rezultat: gigicontra cica, acum arata bine, io mananc salata de vinete. Nu mi-a venit sa imi dau palme, dar pohta de un coniecel, sigur mi-a venit.

Am avut apreciere de la rororo care a rororoit dupa miros de ii ploua in gura, dar e la regim, cica trebuie sa dea 10 kile jos, asa ca a primit o lingurita de iaurt degresat, sa nu dea in ulcer.

In speranta ca ati retinut reteta, fireste, unica si irepetabila, va dorim rororo (azi risc sa fac o ciorba, sa vedem ce se intampla).