Cumparaturi si despre o pisica

Stiu ca din titlu o sa ziceti: ete fleosc, la cumparaturi ma duc zilnic, mare branza, pisica am si eu. Ei bine, eu o sa va spun, cat pot de succint doua povesti banale.

Prima e cu mersul la cumparaturi, rara avis pentru mine de la o vreme, asa ca o sa incerc sa fac cat pot de succint remarci, am fost la Billa.

– la Billa au bagat o droaie de produse scumpe, fructe, legume, carnuri, diverse;
– tot acolo se gasesc si o gramada de subproduse, gen (nu radeti) funduri de salam si oase de diverse animale si pasari;
– de cand l-au marit, pe el, pe magazin, e din ce in ce mai prost organizat, nu sunt puse preturile cum trebuie, spre deloc, angajatii numai ca nu iti dau un pumn in gura cand vrei sa te uiti la raft, or fi astea 42 de grade de vina, nu stiu;
– produse clever multe si bunicele la preturile date;
– casieritele amabile, aceleasi de ani buni, au rodaj.

In alta dezordine de idei, in afara de trei nimicuri luate (io ma dusei dupa ulei, ca fac zacusca, vinetele sunt 1 leu la Obor), am gasit ceva misto.

Aveau si in ulei, am incercat sa vad cum e in sos tomat, daca vedeti, nu ezitati, foarte buna conserva, in rest nu am luat nimic deosebit.

Au amenajat si punct de prim ajutor, cu o sticla de plastic si pahare de apa, nu stiu daca e obligatoriu, dar e bine venit, mai ales ca jumatate din magazin, minus eu, sunt pensionari care vin pe jos tarand un carucior, imbracati in toale primite de la copiii plecati la munca in strainatate.

Nu ma intrebati cum recunosc toalele venite de afara, se vad. Trag concluzia ca jumatate din tara asta s-a carat (si o sa se mai care in ritmul asta de scumpiri la tot ce misca).

Asa, pauza publicitara, am primit flori si plante de plantat, ca sa stiti.

Trecand peste pauza publicitara, sa va zic de pisica fericita. Am o vecina, are bafta ca mine, toate balariile de potai, pasari, soareci, animale, lovite, troznite, pica la ea in batatura. Si cum are bafta de numa’, vine noaptea de la munca, pierde metroul, o ia pe jos si aude chiorlaiala.

Doi caini mari de la coltul blocului au prins un pisic si isi bateau joc de el. Nebuna (nu are nici 60 de ani dar arata de 30 plus una bucata fetita infiata bolnava) se baga intre cotarle, scoate pisica si o ia acasa, ce era sa faca. Mitzu, paralizat de spate, merge la vet (e un nene, Mira il stie, Radu, care mai trece cu vederea cheltuielile) si ii face ce ii face si o deparalizeaza (cred ca un antiinflamator).

Bafta mare, pisica frumoasa si lipicioasa are si doritori, deci va fi castrata si data in adoptie, nu am poze cu ea, e alba cu pete tigrate, dar deja se bat sa o ia unii si altii, deci avem si un caz fericit in cartier, ca nu om fi toti nebuni degeaba. Bine, mai e episodul castratului, sa vedem care o face gratis sau pe mai nimica.

Daca pot, ii trag o poza, beleaua e ca vecina sta la patru, mor sa urc pana acolo, de aia se mentine ea in forma cu cinci caini, care mai de care mai orbi si paralitici.

rororo

5 gânduri despre &8222;Cumparaturi si despre o pisica&8221;

  1. Bună! Am ajuns pe blogul tau prin usa deschisa de Costachel. Te citesc de pe vremea cand ai adus cules catelul de la ghena.
    Am si eu doi pui de mâță de dat. De fapt am trei, dar unul e olog. Cei doi de infiat, perfect sănătosi, frumosi si jucăusi, sunt un el si o ea. Au sase saptamani. Au venit doi indivizi sa-i ia, dar tocmai primisem un e-mail demobilizator si nu m-a lasat inima (realmente bubuia in piept) sa-i dau. Cica sunt crescatori de serpi care-și hranesc reptilele cu pisoi. Daca e adevarat sau nu, nu stiu, dar ghimpele indoielii s-a infipt in mine.

  2. Adevarul e undeva la mijloc, dezvolt punctual:

    – sunt zvonuri ca ar fi crescatori de serpi, eu ma indoiesc, sunt o gramada de hamsteri de dat, plus ca serpii mananca bine merci si pui, eu i-as da cuiva cunoscut;
    – o sa intreb asta seara daca ii vrea cineva din doritorii pisicii, ca stau acasa pana ii terminam injectiile, daca da, te caut pe mail, dar sunt foarte greu de plasat pisicii;
    – multe zvonuri sunt raspandite de o asociatie, nici nu ii dau numele, ca mi-e nu stiu cum, care ofera pisici spre adoptie si te interogheaza mai ceva ca la ambasada americana.

    Iti doresc bafta, noi avem multi de dat, vara la mare le iau cei de la terase, dar nu stiu cum trec iarna, cert e ca sunt zeci si primavara, e o problema la fel de delicata ca cea a cainilor fara stapan (care la noi in cartier s-a mai ameliorat, dar cum iesi la periferie sau in provincie, e jale mare). Nici nu mai vreau sa intru in amanunte, e prea urata si spinoasa problema.

    Multam ca ma citesti, unii intra numai ca sa se uite la poze 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s