Ce mi-as dori

Am pus la cheful zilei, ca as pofti la asta mai mult ca la orice mancare: sa am niste lame care sa iasa lateral din masina. Sa zgarii destructibil toate masinile parcate in drum ca nesimtitii care pleaca sau vin de la mare sa planga de necaz, se dau jos sa isi ia pepeni sau alcool sau tutun fix in drumul meu spre veterinar, ceea ce ma intarzie cu minute bune, in detrimentul potaii.

Deci daca ar fi legal sa am bata mea in masina, cred ca multe parbrize ar zbura din mers. Mi-au scos peri albi marlanii mancatori de seminte, simt ca iau foc (si nu de la canicula). Si doftorii cica una, alta, sistem nervos. Pai cati nervi sa ai mah? Dar cred ca tot o comit intr-o zi, cand o fi Casi bine, o iau la pas cu cheile zdranganind, sa vedem daca le place, mama lor de nesimtiti.

Si asta in conditiile in care au unde parca, dar trebuie sa faca doi pasi pe jos pana la pepene, nu mai bine lasa totul in mijlocul drumului? Sa nu miste suncile cumva un minut.

Gata, internat Casi, declar ziua nula, asta e hotarata sa imi scoata toti perii albi si cateva ulcere din ce in ce mai perforate.

Poza nu am, muzica, nu, o saptamana frumoasa va rororesc.

Cativa cai pentru Mira si Husky

Post neculinar, fireste.

Tot imi dadura fetele ghes, dar acasa nu am inspiratie, am pozat niste desene vechi, nu-s de vanzare, ca nu se preteaza, sa fac altele noi, inca nu mi-am reintrat in mana, sa fac color … costa de pici materialele, ca am fost sa vaz. Ei, daca azi am reusit sa termin ce aveam in interval scurt (de pe la 3 noaptea, cu intermitente ca vazui capitanu’ ala america, pana pe la 10, aproape program de munca normal), dadui in niste desene vechi.

Sa nu radeti de ele, ca pe bune au ani buni in spate.

Asta mi-a venit sa o fac dupa un craniu de pe un album Slayer.

Un Lipizan dupa o carte de-a mea veche.

Asta nu mai stiu dupa ce e, poza din revista, carte, am uitat.

Asta e dupa o carte cu pepinieri renumiti.

Asta e facut intr-o sedinta plictisitoare la o multinationala.

Si ultimul pozat azi, neterminat, inspiratie Judas Priest, am vrut sa fie cal, dar nu a iesit, inspiratie dupa coperta albumului Painkiller. L-as fi terminat dar s-au dus culorile pe pluta si timpul nu a fost suficient.

Nu seamana cu ala de pe albumul Judas, care e genial, dar ideea e de acolo.

Pai cam atata am avut de rororit, mai am colaje, sculpturele, nu ca abuzez de diminutive, dar sunt mici, insa as vrea sa vad ce pot prezenta nou, am dat cu cautarea pe gogu si in ultima vreme vad numai mazgaleli colorate, ma arde nitel sa redescopar desenul in carbune, tus tipografic, aracet, ce mai aveam la indemana cand nu se gaseau de toate pe toate drumurile, caci, repet, la cat costa in ziua de azi materialele, nu merita.

E bine asa Mira? Te rororo si pe tine si pe nebuna de Husky.

Captain America

Si anume, filmul Captain America.

In afara de faptul ca eroul din rolul principal nu arata prea rau si ca trucajul cu el schilod si pe urma macho e genial, pot spune ca am vazut cel mai prost film din viata mea, ma rog, exceptand tampeniile lui Woody Alen.

Asta e gagiul:

Ce mi-a venit? Pai pe caldura asta ori nu dorm de cald, ori ma scol de la aerul care imi bate in ceafa, cum ziceam la comentariul anterior. Si mai trag cate un tutun si incepuse filmul asta, simpatic la prima vedere (nu stiam cum il cheama pe film, nici pe actorul Cris Evans).

Deci capitanu’ asta se cam mictioneaza pe toti eroii, Rambo, Scwartz in Commando? Vax. Ce daca Rambo darama un elicopter cu o piatra, sa il vedeti pe asta.

Pe la jumatatea filmului i-au mai salvat imaginea, eroul din benzi desenate arata ca o duduie dansatoare la cabareturi ieftine, cu toale „stars and strips”, cizmulite rosii moi, ca ale motanului din shreck si niste mini aripioare (cred) ridicole care aratau a urechiuse de soarec pe cap de bou.

Neimportanta actiunea, destul de recenta in ultima vreme in mai multe filme noi, americanii se iau de nemtii cei rai, desi razboiul a trecut de mult, tot ii apuca pe astia sa faca misto de cine nu trebuie. Vorba unui prieten: daca nu au de cine.

Ma mandresc (sau nu) ca din lipsa de somn am reusit sa vad, cred, cel mai prost film din istorie. Desi ar fi bun un capitan din ala panarama planetei la casa omului, cica scutul lui e deosebit, din material asa de rar ca in scutul lui e tot care se afla pe fata planetei. Mama ce wok as fi facut din el.

rororo