Targ in Praga

Cum va spuneam, mergeam spre turnul ala, observator astronomic sau cum ii zice si pac, in targ. Am inghesuit pozele, ca am facut la greu. Ca idee generala: culori si voie buna.

Plus sunci de Praga si cai, ce poate fi mai frumos?

Tot mergand, nici nu stiti cat, am vazut pe multe meniuri carne de rata, in sus, in jos, bineee, la targ am luat. Sa vedem cu ce se lauda. Bai nene, nu ratati sa luati friptura de rata in Praha. E ceva deosebit de bun. Cu garniturile aferente, de varza, galusti, ma rog. Da, s-a luat si un carpaccio, bun si ala.

In turla asta (cine are completari istorice sau link spre wiki, e binevenit) trompeteau niste trompetisti.

Observatorul, sau cum ii zice si inca ceva imagini din targ (v-am zis ca inghesui pozele).

Asta nu puteam sa o inghesui, am ramas u mintea la ea, dar nu mai puteam dupa atatea rate.

Ce se mai vindea misto prin targ: vase pictate emailate, zaharicale, porumb fiert, carnati, covrigi, cadouri misto (halbele alea cu sticla, super). Nu am luat.

Lume multa, veselie.

Tarabe, decoruri, meseriasi, inclusiv tocilari (aia de ascut cutite, da?), animale (e tare iedul ala), vreme buna. Asta cu vremea buna e rara avis de vreo saptamana.

Am prins si un spectacol. Nu am inteles o boaba, dar fetele, foarte dedicate. Apropos, cehoaicele chiar sunt frumoase, vorbesc de ce se vede pe strada, au ele un ADN mai aparte 😀

Si poza de final, vanzatoarea trista de branza si vrajitoarele (m-a mancat, dar mi-am dat peste maini si nu am luat draga Baboi sa te apuci de un picior).

rororo

Relache

Pana mai pun ordine in poz(n)e, o intermediara, ca sa vada zuza suparici ca am si gatit si sa ii arat mirei cam cat e fata ei (desi in poza nu se vede dimensiunea).

Prima oara va zic asa: am vrut ciorba de miel, fie si tardiv. Cucu miel, nu am gasit nici la Real, nici la bulgar, nici … nici. Asa ca din bors de miel cu buruieni am deviat in supa de buruieni, cum ii zice mah, detox don aia.

Mare reteta nu e, dar va spun ce contine: ceapa verde, morcov, leurda, stevie, loboda, orez, ardei iute. Si in plus sa ma laud cu castronelul, nu?

Si cu iaurt.

Si am avut comanda ferma de sarmale, zis si facut printre somnuri de recuperare. Amu’ am cam ramas la o reteta, banala, carne, ceapa, orez, framantat cu ulei. Dar am schimbat condimentele, am pus pasta de ardei dulce si de ardei iute. Si bine am facut. In rest, nada. Zic unii ca au fost bune, ca s-au cam topit (pe pachetul de frunze scria ca sunt 40, mie mi-au iesit 50, daca am numarat bine).

Dupa gospodareli, ca fluiera musonul in frigider, recuperam, tararaaaaaaa …

Cum ziceam, datorita intrevederii om-caine, am niste vanatai noi, m-a ranjit, certat, rororit, sarit, ca mi-a tras o bucata de am piciorul ca o conserva de vinete.

In rest, din scurt, amu nu va mai arat marea, e tot aia de ati tot vazut-o, am pozat o chestie tare draga noua: Techirghiolul (la margine, ca e vis-a-vis de casa).

Apa calda, sarata, limpede, de o baie. Pe care nu am facut-o.

Bine, in capatul asta pe care il stiu din copilarie, sunt acum niste santiere, mai scapa aia cate un butoi, dar e mai curata decat ma asteptam.

In rest, plimbare lejera si putine poze, minaretul din spatele casei, un pom rupt cu flori si leagan din cauciucuri spre malul marii.

Si acum din fauna locala (care, ca toata fauna Romaniei, nu ma refer la bipede, e compusa din o droaie de maidanezi, canide sau felide => proiectul ala cu eutanasierea e o frectie la picior de plastic, cum am mai vorbit).

Puiuti de Ghiol.

Un Garfield pentru cofi.

Dar cei mai tari, care ne-au alergat latrand, niste corcituri de dimensiunea unui mini-chihuahua, super misto cateii, i-as fi luat pe toti.

Mama cu doi pui.

Sunt sigura ca nu va dati seama de dimensiune, incapeau intr-o ceasca de cafea, asa de simpatici si jucausi, aciuati pe langa o vila de la malul marii.

Pai si cam asta, pana mai bibilesc la poze. Am luat cateaua si am venit acasa, deja la prima benzinarie de la intrarea in autostrada vietii (mama ce accident urat am vazut) incep sa ne stie oamenii aia, o tipa de la bar cica: sa vedeti cum se uita cateaua dupa dvs. Asa ca va dorim, momentan …

Prin Praga

Ei bine, de aici a venit deturnarea planurilor initiale. Ca s-a ivit Praga in drum. Cine a vazut Praha? Ala eu, ala eu, deci clar, macar o zi detur. Desi o zi e mult prea putin pentru un asa oras, am apucat sa vedem destule, nu am aprofundat, nu mai retin exact ce anume am vazut, ca denumiri si istoric, dar sigur gasiti pe gogu. Praha a fost primul hei rup.

O sa fie minim trei postari numai cu ziua asta, pozele le-m inghesuit, ma scuzati, asta e, cu asta defilam.

Dar inainte …

In Ungaria am oprit la un popas mai maricel, ca sa nu iertam gulasul de pe drum, intotdeauna bun. Am uitat cum se chema crasma, am luat si gulas cu zeama si fara si inca ceva cu carne si ciuperci, excelente.

Foarte bune, portii uriase, neavand Casi, am lasat la fata locului. Si, vorba aia, ca tot facem drumul berii, nici o masa fara bere.

Si apoi, tot pe drum, pe drum, pe drum.

Ne-am cazat mai la marginea orasului, apoi am fost in centru si l-am luat la pas, aglomeratie mare neicusorule. Banuiesc eu ca cine a fost a vazut deja cele ce vor urma, eu le pun oricum. Am inceput cu podul peste Vltava (unul din ele, fireste).

Si ceva de papa langa muzeul lui Smetana, mai precis, chiar sub statuia lui. Ca batea un vant. Misto ideea cu paturicile de pe scaune, sa te infofolesti la malul apei.

In afara de carnati a mai fost ceva supa cu varza, foarte buna.

Amu las pozele sa curga, sa vedem ce mai retin, oricum netul e plin de informatii. Prima oara, fireste, Podul Charles si muzeul Kafka (nu am vizitat decat un singur muzeu, dar asta, mai incolo).

Plus ceva imagini cu artistii de pe pod (tot felul de hipiotzi, fotografi, pictori, caricaturisti, misto de tot dar si foarte aglomerat).

Pauza de tutun la o carciumioara extrem de simpatica, uned m-a latrat un soricar sarmos, cu o curte interioara micuta, absolut misto. Avea tot felul de dracii atarnate, puse, rapuse, pe acolo, mie tot cam hippie mi se pare oraselul asta, cu toate cristalele lui.

Nu mai scriu, ca am obosit, mai pun ceva poze din drum, am facut enorm de multe, cu detalii, gargui, sigur gasiti pe gogu detalii cu toate atractiile.

Nu stiu cum se cheama statuia asta si de ce tine toata lumea sa puna mana pe chestia tanarului, daca stie careva (e ca la statuia Giulietei?) sa imi zica si mie, oricum, o avea lustruita bine, mi-am amintit de Hagia Sofia unde pui degetul in nu stiu ce loc, atatia au pus ca s-a facut gaura, sper ca pustiul sa nu o pateasca la fel.

Vedere de pe ziduri.

Detalii importante, dupa podul de intoarcere, carnatii de pe strada si vaporasele cu turisti. Si ar mai fi multe de aratat, dar nu e loc.

Ziua nu s-a terminat, prima surpriza a fost ca am prins targul pascal (si nu numai aici).

Asa ca e cu va urma, cu rate fripte, ciolane, spectacol, ce oi mai tine si eu minte, ca la hei rup mi se dau sinapsele lovite. rororo

Prin Deva

Nu stiu voi, dar pe mine ma ucide vremea asta, nu prea am chef, inspiratie, dar lipesc cateva poze, sa fie.
Am plecat la drum cu un anume scop, pana la urma unde am ajuns si cum si de ce, a fost cu totul altceva, ceea ce e bine. Primul pas, a fost in schema: stop joc la Deva, am facut cam sase ore pana acolo si mai aveam si de vizitat cate ceva.

Dar pana atunci, niste musaiuri (must be ar zice unii). Mici la Dedulesti (micii ca micii, mie cartofii fripti mi-au placut la nebunie, mi-a facut tanti necongelati).

Si pauza inainte de intrarea pe centura Sibiului, la barul motelului de langa benzinarie, de unde se vad atat de frumos muntii nostrii care cica aur poarta, eu nu port, deci nu ma bag.

Cazare, hotel Deva, mie mi-a placut, e central, curat, OK, nu stiu cum se mananca la ei, dar e bine plasat, eu cred ca merita.

Si cum nu am mai fost de mult in Diemrich, cel putin eu nu am prins cashcarabeta aia care te urca in cetate, hopa tropa sa vedem orasul de sus.

Dar pe drum … ce rasare? Un nebun. Al cui e oare?

Am ras cu taximetristul, i s-a comunicat individului ca nu are sireturile legate si, mai departe. Asa arata cascarabeta aia din care se vede treptat orasul.

Intrerupem pentru o scurta pauza publicitara: tarisoara mea, fac ceva pe ea. Am venit, ploua, in alte tari cand ploua mi se spala masina, aici mi-a umplut-o cu noroi, ploua efectiv cu noroi. Parcare, gaura, spartura, de doua saptamani nu vine nimeni sa o astupe. Locurile de parcare, platite. Tevile s-au spart, noroc ca am instalatorul alaturi. A picat cablul, e decedat mortal si se pare ca incapabilitatea isi spune cuvantul, habar nu au cei de la cablu ce are. Ieri caut carne de miel, oaie, nu conteaza, daca am ratat pastele sa imi fac ciorba macar acum. Vezi sa nu se gaseasca. Oricum nu pot face nimica printre piulite, saibe si ce mai e insirat pe aici ca sa reparam nu stiu ce racord. Si pe urma se mira aia cu recensamantul ca se cara toata lumea din tarisoara asta in care nu mai functioneaza nimica.

Gata pauza.

Cateva imagini de pe cetatea Deva.

Mentionez ca respectiva cutie, goala fiind, a fost aruncata in mod civilizat la gunoiul de langa magazinul de suveniruri. Nu de alta dar erau o gramada de sticle, cutii si tigari aruncate pe zidurile cetatii. Greu e cu civilizatia asta.

In fata cetatii doua chestii simpatice. Masina cu abur construita de Hofherr & Schrantz din Austria, donata fara drept de instrainare ar fi una.

Si aleea gimnastelor, bronz si marmura, bogata municipalitate.

Casa doctorului Petru Groza.

Prefectura al carei acoperis il remarcasem inca de sus, de pe cetate.

Detaliu batracian de pe fantana din fata, normal, bronz si marmura.

Cina, la restaurant La baiatu, foarte misto mancarea, servirea, curatenia, preturi decente. Decorul banal, stiu, dar e neimportant fata de restul.

Din nou imi calc pe inima si ii dedic lui draga uid o poza facuta noaptea. Am vrut sa ii iau si bilete, pe urma am vazut ca nu mai e de actualitate.

Ultima poza din serie e din piata, foarte frumusica si curatica, unde se pot gasi o gramada de chestii faine. Asa ca inchei cu un ansamblu de la balcon.

Pana se schimba racordurile vietii si se mai repara nu stiu ce, poate mai am vreme de o serie, asa ca va doresc rororo.