Nu stiu altii cum sunt, dar de mult nu am mai fost la un concert al comandorului

Cine nu il cunoaste pe Liviu. Hoisan, da, un fel de Bond, James Bond, nu stie ce pierde.

Asa ca ne vedem sambata in Sinner’s, da?

Eu nu inteleg o boaba din ce zice si nu am gasit-o pe aia cu brigada de asalt, dar na, asta am, asta pun 😀

Mi-e dor de Tectonic. rororo

Mi-am amintit de niste versuri cantate de Liviu, scrise de mine pe poze alb negru, developate de mine, eh, ce vremuri. Sper sa le retin bine.

dac-as fi trasnet , v-as trasni
v-as ineca dac-as fi apa
si v-as sapa mormantu-adanc
dac-as fi sapa

dac-as fi streang v-as spanzura
dac-as fi spada v-as strapunge
dac-as fi glont v-as urmari
si v-as ajunge

dac-as fi pumn , eu v-as lovi
dac-as fi palma v-as pocni
dar eu raman ce-am fost si sunt
o voce-adanca ce-mi murmura
ca sunt mai mult decat orice
caci eu sunt eu
eu sunt Ura

Spre casa, via Histria

Gata, ultima parte cu ceva poze din zona, plus de la lansarea cartii Club A – 42 de ani scrisa de Doru Ionescu.

Cum va spuneam, am reusit sa prind si un rasarit.

Am fost din nou la carciuma cu ciorba de peste care face excelenta si pana de somn.

Dupa care am luat-o agale spre Eforie, sa recuperez cateaua. Agale ca agale, dar am trecut si pe la Histria, dar pana acolo, in drum, iaca ce mi-a taiat calea (si incetinit viteza de croaziera).

Cateva poze de la cetate, am facut mai multe de atata dar nu vreau sa va plictisesc.
Si, reiterez, de citit, e garla pe net despre ea, asa ca nu ma repet.

Clondirele mi-au placut, oare ce citirici or fi fost in ele?

Asta l-am pozat pentru mine, ca un facut, era si unul viu.

Pietre, roze (nu scleroze) si alte pietre, de macinat grau sa face ei pita sa pape si gura lor.

Si, in drum spre casa de la Eforie, pauza la Nord. Masa festiva a unora, intrebam doamna chelnerita de icre, cica nu sunt pe meniu dar pot sa va servesc, au cei de la masa aia smechera. Ieeeeeeeeeeeeee icreeeeeeeeeee (si bune).

No bun, a doua zi, tulea spre casa, am primit mail ca e lansarea de carte de care v-am zis si musai sa ajung. Asa ca am dat cat am putut si am ajuns la Dalles.

Cu dedicatie pentru cei ce nu au mai vazut de mult bukalele, niste poze din centru (era lumina misto).

La lansarea cartii Club A 42 de ani nu am stat pana la capat, am continuat in Club A, de fapt eu mai mult cu prietenul (alineeeee) zis si Comandorul Hoisan. Melodia asta de la link abia astept sa o aud sambata. Din copilarie ma obsedeaza canalul colector (care te asteapta puisor).

Si cam asta e, va uram in grup unit mult rororo.

Foarte putin din Tulcea

Putin pentru ca am ales greu dintre poze, iar acolo am ajuns, cum spuneam, cu scopul declarat de a consuma bors de peste (ciorba, ma rog). Ceea ce am si facut dupa cum veti vedea dumneavoastra in continuare.

Asadar trezire abrupta, pe dimineata (am prins intr-un final si un rasarit).

La sfatul patiserului, la prima ora, tzup la cumparat subereci, uitati-va bine la ei, asa cum ii vedeti voi i-am vazut si eu, ca i-am uitat in frigider la Eforie.

Tur de piata, targ, ce e el acolo, cam aceleasi produse in general, cu mici exceptii. Oricum chestii bune si misto.

Draga Cofi, cu parere de rau, data fiind marimea ruxacelului, nu am luat din astia, sa nu ma bati.

Caldura mare, hai sa vedem monumentul. In drum, cladiri interesante, ca stiti ca le poznez.

Iaca si monumentul de la Tulcea.
(stiti ca nu rescriu eu ce e deja pe net, gasiti acolo la link ce si daca va intereseaza).

Am urcat pana sus sa il pozez.

Mint frumos? 😀 Cine kilogramele mele in plus urca pe canicula aia pana acolo? Am bagat un zum, clozap, cum ii zice, stiti voi mai bine, ca eu la poze nu ma pricep.

Aici intervine partea buna a povestii, dupa mers prin praf, prin stangi, prin mii de baionete, am luat un taxi prapadit si l-am rugat sa ne zica unde gasim ciorba de peste. Omul a dat prin statie si … am aflat.

Imi scapa complet denumirea crasmei, are si motel, e la Dunare, e ieftin, e bun, are chelneri misto, ciorba si peste misto.

Era sa uit, plimbarea de digestie de pe faleza m-a facut sa scap de jumatate de suberek, am dat la gugulici, ca deja uitasem de ei, asa ca mentin traditia, iaca-i.

In ret, de incheiere, Dunarea, cum o stiti.

Nu e cu zã end, ca mai am cateva chestii si la final rororo.