Paste cu varza

Mai exact, reteta fara reteta, ca o stiti toti. Si de post, ca in ziua de azi am observat ca toti l-au redescoperit pe Dumnezeu. Nu sunt facute de mine, dar tare bune au fost.

Reiterez, ca de obicei, nu luati in seama pozele, sunt pe alt fus orar.

Eu va voi descrie reteta din postura de ajutor de bucatar, asadar: s-a tocat varza, sarat, vag condimentat si calit in wok-ul mare in ulei de floarea soarelui.

Pastele le-am fiert separat (fusilli avem, cu aia defilam, da?) cat mai „in dinte” in apa fara sare, apoi am pus nitel ulei sa nu se lipeasca pana se cunosc cu varza.

S-a adaugat ardei iute, marar uscat, piper, amestecat vartos comuniunea paste-varza, aragazul e curat, ca doara e wok-ul mare.

Dupa care totul a fost consumat si basta. O fi, nu o fi complicat, eu zic ca poate fi sa nimeresti la limita superioara a perfectiunii textura verzei, iuteala, pastele, a iesit ce trebuie, pe gustul meu, fireste.

Bonus, pofta de prajitura excelent de la cofetaria mea, la indicatiile doamnei de le vindea (da mai, e cofetaria mea, deci cred) am luat si covrigei. Foarte bune, ia sa vi le arat.

Si, toanta zilei, ca am tras-o in chip (cu greu ca isi dadea limbi in ochi, nepornografic vorbind, la mirosul de varza cu paste), a facut la rororo de nu mai am de unde sa ii adun, desi picanta treaba, a primit si ea nitel, acum face rororo numai cand vede wok-ul (ca dupa folosire il ard, ca asa am vazut la un chinez batran).

Care stie, pastile de oprit cainii din crestere se gasesc? Of, mai rororo, mai.

Punem si o melodie (stiu ca a mai fost). Asta pana apare DJ Katze sa vedem cu ce ne rasfata azi. Asadar rororo.