Povestiri din gara

Am gasit melodia

rororo

edit la rororo, gatesc numai chestii banale, asa ca voi face o integrala Cargo cu piese vechi, ca sa nu ne plictisim, azi avem si Tepes.

Imaginile sunt din filmul din 79.

re-rororo

Constanta, duminica, februarie, ieeeeeeeeeee

Avand tinta cateva obiective, un coniecel mic in gara si, musai, suberec de la chioscul din gara …

… am luat-o la pas pozand toate traznaile. Ca de exemplu asta: bum bum 😀

O pictura superkitsch pe un zid, nu am inteles ce vrea sa semnifice, ei stiu.

E, ce moaca are asta.

Multe case mari, frumoasa, ciudate, paraginite sau nu, cu adaugiri fanteziste. Cladirea mea nu am mai gasit-o.

Cateva poze de pe terasa hotelului Sport, pe plaja multa lume cu masini.

Pisici (de pisici nu duce lipsa orasul port).

Mare pacat de casele astea, sunt multe, central, vai de steaua lor.

La soare. Mi-am amintit ca aveam in generala un coleg soare, paracios, caruia ii spuneam „soare, soare, ma-ta-i mare” :))

Bamporasele la mal.

L-am salutat si pe Ovidiu.

Situl asta nu stiu de ce nu l-am mai observat pana acuma.

Am mancat la Vraja Marii, la belvedere, scoici, amestec de fructe de mare pane, salau, saramura cu mamaliga, coniecel, bitter, bere, apa, la pretul decent de 125 de lei.

Stabilopozii inghetati si niste hipsteri (pe care un ii vedeti in poza) care incercau din rasputeri sa cada in mare.

Multa lume la promenada, vremea superba.

Inca mai era gheata la mal.

Asta nu am inteles ce reprezinta.

La o barfa in fata cazinoului, pe acoperisul acvariului.

Pentru cei interesati:

Asta mi-a amintit de Cargo, sa vad daca gasesc piesa pe youtube.

Si in gara, iote … lemuriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.

Cam astea sunt pozele, din Eforie in Constanta am mers cu autobuzul care merge repede si bine si nu mi-am mai batut capul cu parcarile, ziua a fost excelenta, daca va intreaba cineva, Marea Neagra e tot albastra, asa ca rororo.

Prin Eforie Sud

Mai mult pentru casele ramase in paragina si care probabil erau infloritoare, am zis sa pun cateva poze, facute pe inserat cu ce a ramas din ceea ce a fost odata Carmen Silva.

Si marea pe unde s-a daramat faleza si ceva mai incolo.

Orasul e fantomatic iarna, liniste mormantala, o crasma desschisa si cam atata, noi am mancat acasa friptura, musaca, dobrogene … iar Casi a stat in curte. Din COnstanta am mai multe fotografii asa ca ne auzim mai incolo. rororo