NU ma hraniti!

S-a discutat pe multe bloguri, la zazuza, animaloo, o gramada.

NU MAI HRANITI CAINII STRAZII. Pot fi aparent ai strazii, ca al meu, care la acordul vecinilor are amenzajta curtea, NU II MAI ARUNCATI in kilogramele, rahatu si muschii mei, mancare oricarui caine.

Va place, stiti ca nu are stapan (desi la potaia mea, greu de stiut ca nu are, cu tot higromul si epilepsia, se vede ca are stapan si nu ise in strada la joaca), luati nene cainii acasa.

Am conventii cu vecinii si imi pot tine in liniste animalul aici, potaie cu probleme, o vreti, eu v-o dau sa va vad cat va tine bugetul.

Oameni buni, daca vreti caini, ocupati-va, luati-va curte, luati-i acasa, asumati-i, daca nu ii puteti tine, gasiti si plasati-i. NU MAI HRANITI IN PUII MEI CAINI PE STRADA (desi potaia kilului meu, ma ierte puritanii, numai in strada nu e).

Sunt suparata ca gasii potaia rozand un os, plus ceva petarde (hai ca huliganii nu se pun). Nu vreau sa mance cainele meu, nici cainele nimanui, decat ce doreste stapanul, eu nu vreau sa hraniti cainii, nici la crajma, nici in casa sau in curtea altuia, e greseala majora care se face in lipsa legislatiei.

asa ca un mare:

Nici nu stiti cat rau se face oamenilor si animalelor cu hranitul anarhic, aruncatului gunoaielor aiurea, trec peste necastrat, deja intram in chestiuni civilizate aici. Deci va rog frumos: nu ii mai hraniti.

Stiu, daca ar fi sa moara de foame al meu, vezi sa nu, nici unul nu moare de foame.

Daca vreti sa nu aruncati mancarea cumparata fara cap, cautati un adapost serios, gen „vii futem” aia, sau cum ii cheama, duceti acolo cu sacii.

Daca nu, nu pe strada.

As mai face si apel la stapanii cainilor ce pot achizitiona pungute care costa mai nimic, pentru a strange, sa vorbesc frumos, fecalele, dar deja cred ca este prea mult, stiu. Multumim pentru atentie, rororo.

Ce mancam in ianuarie

Adica ce mancai io. desi nu am exagerat cu nimic, parca numa la vederea atator carnuri in jurul meu (din care am gustat foarte putin), ciorbe de porc, caltabosi, sarmale, nici nu stiu daca am ingurgitat trei sarmalute, un sfert de friptura la Glina si ceva aperitive de Craciun, parca imi vne sa nu le mai vad.

Asa ca azi am gatit ceva la care chiar pofteam, fasole verde cu putin usturoi, ulei de masline si zeama de lamaie. Si atat.

In rest ce e de zis, spre nimic, am fiert fasolea in apa cu putina sare si am scurs-o, am pus un strop de ulei de masline cu un catel de usturoi sa lase nitel damf, fasolea, le-am zapacit nitel, apoi am stins focul si am adaugat zeama de lamaie.

Iar in farfurie am mai stropit cu nitel ulei de masline crud.

Eu am luat sa ciugulesc la comp, mare atentie, warning, achtung la rororo ca asta ar manca si pietre daca m-ar vedea pe mine.

Asta a fost festinul de azi ca din castronelul ala manc pana diseara. Ieri alta dandana, nu aveam chef sa vaz nimica, nici un fel, deschideam frigideru, un carnatz, niste toba, branza, cascaval, sarmale, ciorbe, sa lesin. Si cum scotoecam prin camara, ca nici de cartof fiert nu aveam chef gasii o conserva de peste de la King Oscar, sardele in ulei, le-am stropit cu muuulta zeama de lamaie (sunt miniaturale si se topesc, de bune) Si am pus pe o feliuta de chifla din aia mica de Billa.

Bune, dar dupa jumatate de felie imi trecu cheful si mai scotocesc si gasesc un pateu de la 365, cred ca era ratacit pentru ouale umplute, asa ca am curatat jumatatea de felie ramasa asa, cu muscaciune si pusai pateu cu muraturi.

Bunut dar mai mult de o imbucatura nu a mers, asa ca o dadui aspiratoarei ca se batzaia sa imi ia botzul din dinti.

Ca urmare ieri halii trei sferturi de pita feliata subtire si basta, asta e anul care a venit, sa vedem ce va mai fi, ulinareste vorbind.

Apropos ca dupa ce am scris de porcaria de dulcolax m-o certat cineva ca vorbesc urat, cah. Mah io nu vreau, dar nici sa ma cenzurez, daca e vorba de rahat, e rahat, ce mare inginerie. E, ca sa vedeti ca eu am vrut sa scriu delicat dar nu mi-a iesit, la Glina gasii o tufa uscata cu chestiile astea agatate, erau mai multe, luai si eu doua sa vi le arat.

Ei, ca sa nu va zic ceva gen „gasii doua gogoloaie” intreb gazdele cum se cheama planta. Raspuns in cor: coaiele popii. Eu acum ce sunt de vina?

rororo

Revelion si dulcolax

No iata ca intraram si in noul an si voiam sa va povestesc niste chestii si sa va arat niste poze cam strambe, genul meu adica, din alea cu caracter informativ. Sper sa nu va plictisiti pana incep sa pun pozele.

Deci voiam sa va spun ca o sa vedeti muntii de mancare, eu doar am cuigulit, cum de fel nu prea mananc eu munti de carne, ma simteam totusi cam cu musca pe caciula dupa un sfert de carnatz si nitica friptura. Si imi aduc aminte ca era o reclama complet imbecila la TV: ce au femeile in comun? Dulcolax. Zic iau un din ala, sa ma simte bine.

Nu exista decat doua variante: a) nenorocirea aia e o porcarie infecta care vrea sa omoare lumea, in viata mea nu mi-a fost in halul ala de rau, ma dureau toti rarunchii, am crezut ca dau coltul, ba chiar in conditii rusinoase, pe buda. E pastila mortii, e o inventie menita sa te omoare brusc daca nu ai sange in vene, e nenorocire, crima, nu luati in viata voastra daca sunteti persoane cu cacare normala, ca mine, pe scurt, acati-va pe el de dulcolax.

Ar mai fi si varianta b) sa nu fiu femeie ceea ce automat l-ar face pe domnul meu poponar, asta ramane de vazut. Dar in mod sigur e ceva mai rau decat poate fi imaginat in materie de dureri.

Trecand peste acest aspect deosebit de placut care mi-a insotit pasii (luminosi, crengi de brad, pufosi, mosi, spumosi, multumim de mass si urari) peste trecerea in noul an, am trantit cateva poze, un prea multe, la potol, animale, la Glina.

In noaptea cu pricina s-a facut mega gratar, cu tot ce trebuie, carnaraie, cartofi, mere coapte.

Stiti deja de la paste, ca sunt mai multi care impart curtea, patrupezi adica. Dar nu am prins pozne decat cu nebunaticii. Care se invarteau langa gratar: ne dati sau nu ne dati?

Bai dar chiar nimic?

Cuplul Lars, Casi (ma rog, el e batran si surd, ea tanara si castrata, cuplul ideal) nu s-a speriat deloc de artificii, Larsone chiar a oferit un spectacol de latraturi si alergare libera.

Dupa aia ne-am mai calmat, mai o carte, mai o tabla, mai o gargara. Nu e nimic mai placut decat o trancaneala in fata semineului (nu e gata inca, e numai focarul de fonta, dar isi face bine treaba, caldura si calm la nervii capului).

(semineul e ok, poza mea e nasoala)

Amu va pun cateva pozne de pe masa de la rascrucea anilor care in miros de lumanare aduce lumina viitorului si blanda pace pe chipurile tuturor, liniste in suflete si miracole asa de multe incat devine incredibil ca se pot macelari porcii ca sa ….

Si, ca sa incheiem cat mai repede, ca m-am lungit, mic dejunul campionilor (daac observati, se poarta negrul anul asta, da? Nu uitati, inclusiv la machiajele semipermanente).

Ne-am bucurat de o dimineata tare frumoasa. SI, ce e mai important, mai ales, lejera. Dupa ce s-a ridicat ceata, ca pe Dambovita mereu e asa, cand nu e zapada in toi.

Si de final, bomboana pe coliva, o sa citesc cat pot pe net, o sa mai intreb, nu stiu, iara a colapsat Casi, ieri noapte, iar la vet. Are cineva idee daca exista posibilitatea, exluzand alimentele (i-am facut toate analizele) sa se diagnosticheze cumva epilepsia? La caini zi. AU injectat-o, i-am rugat sa ii faca un antitetanos (nu cumva sa se fi intepat prin vreun cui, sa fim siguri), i-am tras si eu doua injectii cu blabla hidrocortizon, deja isi revenise, cat de cat pe drum, ca a fost lung si greu, de la Glina cu ceata.

Daca stiti ceva, daca cunoasteti cazuri, repet, pe net pot sa ma uit si eu, de diagnosticare, spuneti si mie ca mi-e sa nu fie ceva de genul asta, ca pe urma daa gasim cauza, tratament se rezolva.

rororo tuturor. si donati un leu, pentru ateneu, ca nu va spun cat a costat tot tratamentul de azi noapte.

a, luai bataie la table de la prietena Ale. nu o stiti pe Ale?

din nefericire Casi a colapsat cand eram la egal asa ca mai avem pana la o concluzie. (ale apare prima in video)