Urmatoarele motive pentru care sa „nu” mergeti la Cluj (si mai am)

Nu mai am asa vlaga, ca am dezapezit, incerc. Deci urmatoarele motive, vin pe rand. In primul rand e pita a la doamna Pasha (nu mai zic de zacusca). Nu ma intrebati reteta, habar nu am, pita cu scufie de varza.

Buna rau, am si acum pe masa, aici in Salajean. Am halit la pranz cu friptana, salata de cartofi bio (iara, cand zic bio, nu e mistoul meu clasic si, daca nu uit, fac misto de curatatul cartofului, nu al lui Pasha).

Friptura, cum zice romanul, juicy.

Am mai tras poze in nameti cu aia mica, saniute, placi, potai, zapada, feerie. Nici pe departe nu va pot povesti cat de misto a fost.

Cine ne pazeste? (si sa il vedeti cand bate alizeul cu fulgi in blana, ma si gandeam cu al batrn, daca vrei sa chinui asa un caine, il iei la bloc)

Ce urmeaza nu e la TV, nu e la expo, asa se vede cand dai nas cu lumina zilei, e ce a facut doamna kuki in casa aia (reiterez, nu dau nume reale, caci netul e bulache).

No, acum, prima gafa, ca fara gafe femeia nu e om. La prima bere, turtii cutia si zic: unde o arunc? Pasha, of, of, mai, mai, ma ia sa imi araet ce gafa am facut. Urmatoarele poze nu sunt pentru public, da?

E, acum sa nu credeti ca omul e depravat, io stiu scopul adunarii generale, ca mi s-a spus, dar e asa misto poza ca nu pot sa nu o pun acilea, daca Pasha ma va lua la putza, o dilesc.

Deci nu el a baut alea, da?

Afsra, vremea continua sa fie de vis, zapada si soare, zici ca au comadat-o.

Celebrii melci ai lui Pasha. Cu unt si verdeata.

Asta e pentru animaloo, ca e un bob :))))

Nu stiu daca mai tineti minte boburile alea ceausiste, genial.

Si aum special pentru Mira (jur ca nu mai tiu minte toate numele cateilor).

Hera (ucigasa de cateluse, deci ori era Casi afara, ori ea). Superba, e in varsta.

Ursu (sunt trei mioritici absolut superbi).

Un cutz din vecini.

Inapoi spre masina (da mah, as mai fi stat o viata acolo).

Sus in varf de deal is doi arbori de sequoia, povestea lor, v-o zic eu (copipaste dupa Pasha). Am sters poza accidental. Asa ca am numai semnul, de ce e invers? Ca cine a facut indicatorul l-a scris „vitzavercea”.

Plecaram, Ursu cu noi, dar asta e alta poveste. Doamne ce cutz scump.

Aia mai nesimtiti (io adica, soferul, fara vina) in masina, restul, pe drum.

Ultima poza pe ziua de azi, castrul roman de la Bologa. Iarna e mai greu de ajuns, poza e din drum. Pacat ca nu se investeste in restaurari.

Daca (sigur) am scris pe langa, aiurea, blabla, promit ca voi corecta, is nitel obosita de la drum si dat la lopata si nu am recitit ce am scris, stiu ca ma veti ierta. Mai am cate ceva motiv pentru care sa „nu” vizitati Clujul.

rororo

Cateva motive pentru care sa nu te duci la Cluj

Dom’le, e prima oara cand calc in Klausenburg si ma jur ca voi mai reveni greu (pies pentru cei care nu ma cunosc, scriu la misto, da?).

Unu’ la mana, picior sau gheara de caine, e ca oamenii (cel putin ai mei) is excesiv de amabili. Doi la ce vreti voi, deduceti din cele ce vor urma, de ce sa nu mergi? Greu sa te revansezi fata de toti, cum pusca mea sa le platesc cu aceeasi moneda?

No bun, ziua unu, drum naspa (m-am simtit si rau, in Sighisoara am crezut ca pun punct calatoriei). Am ajuns, am fost preluati de renumitul Pasha (da mah, paSHa, nu paCHa). Am abandonat omul la concert (nu va pot povesti cum a fost, caci m-am dus sa zac dupa o ciresata de cirese amare), dupa care eu si Casi am abandonat nava, asta a fost ziua unu.

Dar, vorba aia, e si maine o zi. Care zi a fost de mers pe deal. Mai, inca un motiv sa nu mereti la Cluj: daca ei ii zic deal, apai ii munte, ca si amu am febra musculara.

Cert e ca am urcat pana unde se putea, dupa care ne-am luat bagajele (ei, ca eu luai potaia de lesa sa ma traga in amonte) si tzup spre casa din Dealul Domnului.

Aparatul nu poate surprinde exact imaginile, va jur, oricum, iaca drumul spre casa din deal (nu stiu unde am pierdut poza cu arborii de sequoia care is monument).

Unii, mai milosi, au urcat mai sus cu masina, nu au lasat calatorul sa isi rupa gambele sedentare in bocancii de imprumut, altii, mai rai, gen Pasha, mi-au copt-o.

De la casa din deal se vede absolut fascinant, repet, aparatul nu stie, dar va puteti imagina.

Inca un motiv ca sa nu mergeti la Cluj: o imagine care ma va obseda toata viata, iaca:

Daca aparatul nu reda imaginile ca ochiul uman, apai nici vorbele nu pot reda gustul slanei, pe limba salajeana: bestiala.

Gazdele (o sa le zic domnul si doamna kuki, ca nu dau pe net nume reale, cautati pe feisbuc daca e important) ne asteptau cu mamaliga pusa pe plita. Mamaliga facuta din malai facut din porumb macinat la …

Inutil sa va spun ca avea gustul mamaligii din copilarie si ca am luat mancarea de la gura cainilor asa ca aseara, acasa, mancaram resturile, sarumana pentru masa.

Cred ca impart postarea numarul unu in doua (Viesparule, te-am pomenit) ca is prea multe poze.

Sa incerc sa redau reteta lui Kuki de mamaliga terminata fix ieri. Deci se cumpara o piatra de moara, se cumpara porumb, se macina si se reduce totul la mamaliga. Care se pune in tava, peste care se pune ulei. Se cumpara si niscai capre si se face branza care se presara pe acolo, peste ouale sparte in prealabil si in mamaliga in care s-au facut adancituri.

Se acopera cu alt strat de mamaliga, se rade cascaval si se pun fasii dintr-o blana de slana, apai se da la cuptor. De lemne.

Daca nu va iese la fix reteta, sa ma intrebati amanunte.

Pana o fo gata gateala am bagat sunca natur, bestiala.

O sa fie cu va urma, ca nu iese din prima. Draga mira si draga domn sexy X, nitica rabdare si tutun. despre rororo nu va mai spun, ca domnul sexy x asa o rasfatat-o ca nu mai voia sa plece din cluj si acum nu mai vrea sa iasa din zapada. Deci va urma.