Escalop cu masline

Da, stiu, pseudoescalop era un titlu mai corect, ca am inlocuit vitelul cu porc si vinul cu bere. Dar e alegerea mea, da? Arata a escaloape? Arata. Termenul a fost extins, dar inca nu a ajuns la DEX asa ca mucles.

Ai mei sunt iubitori de sos, asa ca am inecat piureul (pireul?) in sos, cui nu ii place, nu e invitat. Mancarea e usoara, carnea a fost slaba, chiar e buna si rece. Cat despre poze, au caracter informativ 😀

Retetele clasice prevad vitel (sau peste) si vin. Eu va dau reteta mea care contine: cotlete de porc (condimentate cu sare si piper), ceapa, lamaie, masline, bere, amidon, pasta de tomate.

Cotletele se trag scurt in tigaie in putin ulei, cat sa li se inchida porii.

Se pun separat (eu le pusei in cratita vajnica si batraneasca de fonta) si in ce mai e pe acolo se pune ceapa, lamaia fara samburi si coaja si, bonus, nitel ardei iute. Se agita nitel la foc iute, se stinge cu bere, apoi se pune pasta de tomate (rosii tocate, suc, dupa caz).

Se toarna totul peste cotlete (na ca uitai, se pune si nitel amidon, nu e musai), se arunca in nebunia asta si maslinele (da, stiu teoriile, revin si la ele) si se da totul la cuptor.

Mie mi s-a parut ca merge cu piure, pe pariu ca merge si cu niste paste. Casi cica piure, ca s-a lins pana in urechi (i-am dat si ei nitel piure cu sos, dupa ce am mancat noi).

Amu ca scapai mult sos (sososi, sosieri, iubitori de sos, cum se zice?) peste guguloaiele de piure, asta e, dar sa nu ratam si reality show, portia mea, da? Maslinele sunt de cotegoria medie spre mica, asa ca va puteti imagina cat e de mare portia. Le lasai lor feliile babane.

Portia potaii nu o pozai ca a imprastiat in juruc castronului tot. A curatat la fata locului, e drept.

Deci mega-portia mea 😀 (nu imi place patrunjelul, mi-a scapat in castronel, castronelul e acelasi de acum un an, deci inca nu am fost in Austria).

Inainte de final sa va spun ca stiu teoriile conform carora se pune la final sucul de rosii, lamaia, maslinele. Daca mancarea zace indelung la foc mic, mie mi se pare mai misto asa, zloucuc, cum naiba se zice. Puteti alege variantele dorite, de carne, pus totul pe rand, eventual adaugat nitel usturoi sau ceva buruieni in plus. Mie imi placu asa, mai simpla, parerea noastra e ca e super.

In rest: rororo. (ps: da, muraciuni pe langa, paini, mamaligi, ce vreti, eu nu as devia-o de la comportamentul de carne buna cu sos mult).

Reclame

Cowboy’s Caviar

Acum stiu ca nu ma luati in serios, dar discutiile recente mi-au redesteptat amintiri si am zis sa o refac (daca vreti pe bune reteta de cowboy’s caviar, e pe gogu, a mea e adaptare libera special facuta pentru zazuza).

Incepem cu motivatia: in primul rand „reteta” nu are nici o legatura efectiva cu ceea ce v-am dat la link, insa zazuza mi-a amintit de mai vechi divergente internaute, o vazui necajita si pot sa i spun ca am trecut cu brio prin asta, barfaci, trancanici pe la spate, un mod simplu de a alege sa tai cat mai multe legaturi. Si in acelasi timp sa creezi altele noi, sa iti dai un sut in fund (zuzule, daca nu iti dai tu, iti dau eu) si sa mergi inainte. Etapa la care e voie doar sa dai cu mvai am sarit-o. Si aia la care totul decurge demonstrativ: mvai draga, ai cele mai tari poze, mvai ce mancare buna (asta e chiar aiurea, sa spui despre o haleala afisata in poza ca e buna, poate daca se va inventa vreodata monitorul ala cu gust si miros, ca tot e o gramada de lume care baleste pe tastatura si linge ecranul).

In consecinta reiau aceasta minunata reteta pe care, la vremea respectiva, o dedicam unora care vorbeau „frumos” despre mine intr-un loc in care nici macar nu calcam. Stiu, am uitat hartia igienica din imagine, dar ingredientele sunt: fasole la borcan si muraturi.

E, de data asta am avansat, dupa ani si ani am ajutor de bucatar. Desi inca nu am diploma la minut, tare sunt invidioasa pe cei care isi mananca din pusculita pentru a afisa o diploma pe perete, cumparata, deci pe nedrept afisata. Nu as putea, dar na, sunt rara avis, as prefera chiar sa trec prin etapele prin care trece un bucatar cu experienta, nu sa mostenesc din pruncie … hai sa nu deviem.

Deci de data asta am avut ajutor de bucatar, ca-s profi. De acum notati reteta, da? Se ia borcanul, se scapa pe picior, se reia borcanul, se spala nitel, se desface. Cu o lingura se pune din borcan in castronel. Se ataseaza muraturi. Asortate.

Am degustat si am revenit cu o dilema: de ce in vest se mananca mai dulce decat in est? Ca asta zici ca e prajitura, fasolea.

Si pentru a nu va face griji privind silueta si sarea din muraturi (nu uitati, cica nu fac bine la mahmureala), o poza cu marimea castraveciorului vis-a-vis de castronel.

Reteta adevarata va veni (sper) mai pe seara, sa vedem ce inspiratie ma loveste, ca ce ingrediente am, stiu. Pana atunci o sa ma hotarasc la urmatorul subiect serios: despre viata absolut roz bombon si fara picatele albastre a tuturor blogerilor de pretutindeni, despre minunile casniciilor perfecte sau despre cum nu ratam niciodata mancarea si tot ce facem e delicios. CUm ar veni, trebuie sa ma hotarasc la un mvaaaai.

rororo