Mare branza

Ca tot a fost vorba despre poze, ca placinta cu branza stie sa faca oricine, m-am distrat nitelus si am zis sa vedem ce a iesit.

Inainte sa va dezvalui din secretele aflate in spatele usilor inchise (dar niciodata incuiate), va spun ca umplutura am facut-o eu, foile le-am cumparat, iar manopera a apartinut prietenei mele Doina.

Asadar, atelierele harniciei.

In umplutura am pus urda cu smantana de la Olympia, branza de vaci, telemea, oua si putin iaurt.

Doina le-a bibilit, mozolit, rotolit (nu e licenta mea, e din dictionarul ala, stiti voi).

Deasupra am pus iaurt amestecat cu oua si za’atar. Si am dat la cuptor sa se rumeneasca. Si apropos de discutia legata de poze, sa ma dau de ceasul mortii cu bezna asta, vedeam cu ochiul liber o placinta aurie, aparatul o vedea, iac’asa:

Ghinioanele pozografiilor neprofi nu se incheiara, zic stai ca sa nu uit sa ii fac mirei ceva foto noi cu epileptica. Am incercat cu sezi, culcat, mortii ma-tii, ia mami covrigel, stai locului odata, iti sparg moaca aia de spate, ‘tzi fatza aia de miel, io te-am gasit, io te omor. Si altele, ca am repertoriu bogat. Am schimbat setari, am …

Draga mea, mai mult nu am reusit, a se observa limba scoasa cu discretie a bataie de joc, cu asta defilam, asa am educat-o, asa o avem.

Pentru Katze, dedicatie speciala, cele doua vecine, una in vizita la alta.

Intre timp s-a racorit si placinta noastra.

Daca ati uitat reteta, reluati textul, daca aveti rabdare, sunteti tari.

Muscand din ea pe langa un iaurt (aia cu pocnitul din bici pe langa boi o las pentru alt episod), am realizat ca nu ma voi ridica la nivelul multor asteptari cu asa niste poze.

Am reflectat la ce mi-a zis zazuza despre internet forensics si simt ca am o datorie fata de societate: srvetelul nu e refolosit, ii plac omului servetele cu buline si cumpara mereu, din Auchan. Tavita e de la bamboo si o folosesc des, ceea ce inseamna, din cate inteleg, ca nu am vazut Austria. Asa e. Capacul aragazului, acelasi. Si cum reflectam eu asa la ce sa scriu, o sa radeti, cineva a platit soarele si pe strada mea (dar numai in sufragerie) asa ca am fugit cu tava inceputa sa va arat placinta vietii.

Ca sa vedeti ce enervanta e lumina, de doua zile ma tiu sa fac o supa potaii, am niste vita batrana, fara brau de lana, dar face supa buna (co morcov tanar, ovcors). O pusei la fiert (vita, nu batrana, nu lana). Mai asa de misto mirosea si arata, incat poza nu poate reda decat niste strelici asa, orientativi.

Ei bine, iarasi am furat din supa catelei si ne-am tras o portie de supa de vita cu taitei (plus sare, piper si patrunjel).

De final, un produs Boromir, iaca, pentruu cei atenti la silueta si anumite activitati statice zilnice.

Mie personal nu imi plac, au gust de nutretz de cabaline, bovine, ovine. Dar cica sunt nemaipomenit de sanatosi. Sa fie.

Gata pe ziua de azi, sper ca nu am ratat pe nimeni din dedicatii, va uram in cor: rororo, pitpit si chiau.

=====================
Nu mai pooot, lesin de ras, nu ma leg de nimica gramatical, dar gasii doua perle carora nu am putut sa le rezist, rad cu lacrimi si trebuie sa vi le impartasesc, nu conteaza de unde sunt, de pe niste bloguri.

Locul 1:

Am vazut reclama la vasele (nu conteaza care),chiar pe blogul meu personal. =)) no shit =))

Locul 2:

am incercat sa imi imaginez fiecare nota olfactiva si sa ma transpun in gradini de flori, in pajisti, in scena unor ploi de vara, intr-un lan cu fan proaspat

no shit =)) aratati-mi bre si mie un lan cu fan proaspat =)). da, stiu, is ria, maine poimaine o sa rad de cineva care se mozoleste intr-o cireada de capsuni.

Restaurant Din Fu

Intai il pacalesc pe Andi a carui provocare o sustin, legata de fotografiile culinare, trebuie dom’le sa va faca pofta de mancare sau chef de cumparaturi. Cum iesirea la Din Fu a fost sponsorizata de afaf cu niste alcoale si slanina si condimente, sa fie primit.

E, abia acum urmeaza pozele. Au caracter informativ si sunt facute cu telefonul, asa ca ma simt datoare sa va povestesc ororile pe care le veti vedea. Orori in sensul de poze, neobisnuit de „bune” fata de minunile mele fotografice 😀

La recomandarea domnului afaf am luat oaie nu stiu de care, specialitatea bucatarului. E chestia din prima poza care arata a musuroi. De mare exceptie textura si potriveala iutelii. Insa bucatarul are o mare problema. Am crontanit efectiv cristalele de MSG. Si, ca la fast food, e genul de mancare de la care nu te poti opri. Viva zeul MSG.

Doamna afaf tinea regim, dorea ceva legume, noi voiam ceva cu 5 spices. Chelnerul a spus ca face el o salata nemaipomenita de legume (ma rog, nu el, el recomanda) iar cu puiul cred ca s-a incurcat. Salata de legume avea fix acelasi sos ca puiul, nici urma de 5 spices. Mancabile, pline si ele de amidon si MSG.

Data viitoare o sa rog sa imi faca oaia aia fara monosodiu, prea era misto ca sa fie stricata.

Am mai luat costite dulci-acrisoare care mi s-au parut foarte bune. Sosul era gros ca melasa din Alice in tara minunilor, dar ok. Orezul cu ou, in regula, nu la nivelul asteptarilor, dar a mers.

Dupa tona de monosodiu din oaie, a trebuit sa iau pauze lungi si dese ca sa pot gusta si alte chestii, asa ca tot ce pot sa va spun e ca pachetelele de primavara, dupa pauza de rigoare, sunt bune.

Si coltunasii fierti sunt excelenti, sosul a avut nitel prea mult otet pentru gustul meu.

Draga Andi, asa arata un castronel indezirabil? 😛 Ce vrei mah, am uitat sa poznam (io mi-s divina ca am lasat aparatul acasa) inainte de a se abate furia mesenilor in blide, iaca.

Concluzie: preturile sunt bune, presupun ca daca vorbiti cuviincios puteti indeparta parte din MSG din mancarea aia de oaie (e bestiala, bestiala textura, super), chestiile cu legume sunt de evitat, chestiile dulci-acrisoare, bune, nu dau sosuri speciale la masa, numai soia si otet la oliviera, foarte curat pentru un chinezesc.

Si ca sa incheiem cum se cuvine, sa vedeti nesimtirea gazdoiului la poker, iaca:

Deci imi iertati poznele, luati de bune parerile si injurati oamenii rai care bat pe altii la pocãr, da?

Ptiu, ca era sa uit, inainte de rororo, ca orice local chinezesc trebuie sa aiba un chelchesoz, aista avea un tapet de matase cu cocori (nu, nu un tablou cu lupi, vorba bancului).

Stiti de ce mi-a amintit, nu?

In dreapta mai sunt niste arhive MS, pentru nostalgici.
rororo

na ca bag si un edit dupa rororo ca am uitat sa va spun ca la desert am luat inghetata prajita. dupa gustul meu, naspa rau, cel mai haios mi s-a parut ca au prajit inghetata pe batz. cu tot cu batz.