Scrisoare foarte deschisa

Am avut cinstea de a fi „citata” cu o non reteta, pe un blog misto. Sa bucatarim, pai hai sa, de ce nu 🙂

Am facut prostia in a-mi accentua angoasele cu citirea unei scrisori, dureros de reala. Aricolul este pus pe blogul de mai sus, e aparut in cotidianul si va rog frumos, cititi-l.

Scrisoare deschisa

Or exista si pareri contra lui, eu sunt pro. Pentru ca recent mi-au plecat din tara prieteni (si se mai pregatesc sa se care cu bocceluta in toiag). Si nu vorbesc de ciorditori aici, ca aia vin si pleaca, ba mai mult, vin sa isi faca palate si sa se dea cu fundu’ in mercedes, sa consume activia ca sa se poata bashi decent si sa scuipe seminte in parc. Prietenii de care vorbesc sunt oameni de valoare, cu meserii de valoare. Cam cum v-ati simti daca ati fi chirurg de finetzuri (nu ma pricep la amanunte, gen leaga la microscop nervii) sa vi se ofere la finalul rezidentiatului slujba pe 120 de lei pe luna si bataie pe umar: lasa ca iese spaga?

E, de aia pleaca. Politicienii oricum u sunt interesati, ca daca ii iese gazul pe invers lu Teo sau meteo sau care kil o mai sug pe la TV au bani de clinici in Austria.

Asadar eu atata am avut de soparlit, cu durere in suflet va spun ca ma duc la carciuma si, ca sa ii fac in ciuda colegului de blogarealea, pun o poza cu o haleala misto de la o bomba din Istambul. Nu intotdeauna imaginea reflecta realitatea, fir-ar.

Altfel, imi pare rau ca nu sunt mai multi care sa sustina multa muie politicienilor, apropos de articol, cand mai mergeti prin cimitirul eoilor, puneti o floare si pe mormantul varului meu, Dragos. Si poate o sa mai vorbim despre „revolutie”. Nu e de rororo, e de hard roc aleluia.

Reclame