Din categoria „cand o zbura porcul”

Si zboara. Scuze, nu e cu mancare. Mai stiti bancul ala: fah adu lumanarea sa ne uitam la televizor ca s-a luat curentul? Si mama ce mai radeam, vai ce prosti. Ei, nu mai e asa, stau la lectopel cu lumanarea, deci adevarul e printre noi.

Nu am apucat sa descarc utilitatile sapunierei, asa ca nu pot sa va pozez o atmosfera pre sau post apocaliptica din salajean. Ploua de doua zile, mocnit asa, imi asum licenta poetica pentru mocnit, dar mi se pare ca se potriveste.

E o liniste mormantala, nimica nu bipaie, nu chiuie. Vantul, in schimb, scoate niste suiere de film prost cu fantome. In casa umblam cu lumanarea dupa noi (da, stiu si bancul ala, nu, nu din cauza aia).

Si cu toate astea avem lectopel si internet. Fix asta imi trebuia, sa mi-l pun la … nu mai scriu, ca e lume mai sensibila.

Mai sunt poze pe net cu babe care pasc niste capre si scriu la lectopel. E, da, cand o zbura porcu, nu, iaca acuma, asa e, nu e de ras. Nu vezi sa iti faci toaleta, frigiderul se dezgheata, dar avem internet.

Nu va spun de vecinii mei independenti cu centrale proprii, ca ei nu au de nici unele, la noi macar e apa calda si caldura, la ei, canci.

Stiu ca e criza, noi macar suntem obisnuiti de pe vremuri cu glume din astea, cand nu e apa calda te speli la lighean, cand nu sunt gaze te speli cu apa rece, cand nu e caldura, iei „fionu” de la vecina si incalzesti nitel cearceaful de sub patura de lana de la bunici.

Care bunici, boieri, aveau soba cu lemne, boierie neica.

Nu am mari concluzii la asa hal de domnie, prevad putine persoane care se vor obosi sa se duca la alegeri si inchei (nu cu rororo, caci nu merita) prin a relua vechea poezie:

afara-i frig, in casa-i frig,
deschid fereastra larg si strig:
sa ne traiesti, partid iubit;
ca ne-ai calit.

Reclame