Praz cu telina, masline si lamaie

Draga Zazuza, am vrut sa pun un titlu pentru marea noastra „confruntare” dar numai chestii porcoase imi trecura prin cap. Reteta e facuta in colaborare (de la distanta) cu cofi, care mi-a dat idei bune si careia ii multumesc pe aceasta cale si o invit la un Liv52 sau mai vedem noi ce magneziu mai gasim.

Defectul retetei e ca e atat de buna (dupa gustul meu, fireste) incat se mananca repede. Avantajul e ca e buna si pentru cei ce postesc (in sensul real al cuvantului) sau nu mananca alimente care au avut parinti.

Ingredientele sunt (nu radeti va rog de imperfectiunea lor, am mai eliminat si eu cate ceva si asa s-a nascut minunea, voi puteti cumpara cele mai frumoase masline si cea mai frageda telina, eu le aveam): praz (si/sau ceapa), masline, ardei iute, pasta de tomate, ulei de masline si lamaie.

Se inabuse usor telina in putin ulei de masline (ceapa aia era in plus, nu conteaza) si apa, se adauga prazul si ardeiul iute, o jumatate de lamaie fara coaja taiata felii si se lasa totul sub capac la foc mic. Daca e nevoie mai adaugati din cand in cand apa (da, merge si vin, nu, nu am vrut). Cand s-a inmuiat prazul se pune pasta de tomate si maslinele, se lasa cateva clocote, se stinge focul, se mai pune zeama de la cealalta jumatate de lamaie si putin ulei crud de masline si se lasa cu capac, timp in care puteti pune de o mamaliga. Sau nu.

Mie mi se pare excelenta si calda si rece, acum dozajul acru/iute/dulceag, depinde de fiecare, eu am pus doi praji (romanesti) la o telina maricica, ulei la ochi, ca aici fiecare mananca mai mult sau mai putin uleios, o cana de pasta de tomate si o cana de masline.

Vreme imputita, incercai un clozap cu floricica pentru memet, cum nu ma obosesc sa reglez aparatul mi-a iesit ceva atat de artistic incat nu pot sa nu ii arat.

Nu uitati ce e mai important la mancarica asta, la final sa puneti ulei de masline si zeama de lamaie, crude. rororo

Picuicã matinal

Da, stiu ce o sa ziceti cand o sa vedeti poza, „uite bah, s-a trezit si asta a saptea zi dupa scripturi”. Ce va bagati voi daca vreau sa intru si eu in randul lumii?

Zazuza si Costachel sunt de vina. Zuza din cauza denumirilor si Costachel ca mi-a amintit despre discutia despre omlete perfecte. Ei, asta mi-a iesit imperfecta, crapam de somn, o batui prea mult si, nenorocire, s-a desumflat. Ceea ce nu m-a impiedicat sa imi amintesc de cvasiuzatul decor care cred ca e mai pe toate blogurile, picuicã.

Aveam in plus masline care se cam plictiseau, zbarceau si albeau, in rest, procedeul deja il stiti, o rondea de morcov din care se taie un triunghi care se infige in maslina mai mica decat maslina mare care se umple cu ce crema de branza vreti voi si totul se inteapa cu o scobitoare.

Eu am umplut cu urda cu smantana.

Acum sa ii explic zuzei de unde e numele, aveam un vecin care mergea leganat si era mai buflei si pe vremea uniformelor, chiar arata a pinguin, etimologia e ceva mai complicata, in graba sau cand te certi, tinzi sa faci din mai multe cuvinte unul. Cred ca i s-a spus ceva gen: bai pinguinule vezi cã; si in graba cand pumnii fluturau a iesit ba picuicã.

Acum ca am intrat in randul lumii si facui si eu pinguinul, ia spuneti, al vostru a intors capul la camera?

Asa de drag mi-a fost ca nici nu m-am putut uita cand a fost mancat. rororo (care mai nou e de fapt un soi de miaaaaaaaaaaa sau niaaaaaaaaaaaaaa da sa ramanem la rororo).