Scrisoare pentru prieteni, oua Ne-a la Gordon Ramsay si cateva gingiumingiu

Unde gingiumingiu se refera la chestiuni minore dar placute, la prostioare, la hapuri, cadouase, de fapt la orice.

Incep cu oua ne-ala Gordon , tineti minte ca am facut omleta asta mai de mult si aveam aceeasi parere dupa ce am incercat-o.

Si raman la parerea ca iese la fel de buna si cremoasa si daca o faci nemaipomenit de simplu, unt, smantana si oua, puse direct in tigaie, totul amestect si gata, nu inteleg nici in ruptul capului de ce trebuie sa muncesti ca in reteta originala, ies aproape la fel.

Trecem la gingiu-mingiu, am primit niste muraturi, excelente, o caserola de fasole batuta (de pomana) si mai aveam din carnatul ardelenesc (da, tot intimul).

Toata ziua, in drumul de pierzanie care a dus la musaca cu varza a la cluj sau ce pana mea e aia, nu am facut decat sa „fur” cate o felie de carnat, sa dau prin fasole si sa rontai muraturi.

Bine, am mai facut si altele, de o isprava o sa ma parasca cineva si in plus, am cules ultimii ardei, nu stiu daca realizati cat sunt de „mari”, asa ca am pus un covrigel mic spre comparatie.

Iar acum ii dau cuvantul Casandrei, sa ma parasca.

Deci dragi prieteni si prietene care ma stiti cat sunt de cuminte, sa vedeti ce am patit, am fost ieri sa ma plimb cu masina si mi-au fost achizitionate niste oase de vita superbe, pline de carne, puse la fiert cu legume, ca nu mai aveam e baga la ghiozdan. Cum asteptam eu asa, dupa ce fiersesera, ce credeti? Oricat rororo am facut, abia daca mi-a ramas sa rod cate ceva, cica sa se raceasca sa le puna inapoi in supa, vezi sa nu, cu chiu cu vai am prins niste colturi cu zgarciuri, tot mi-am mancat.

Stiu proverbul, cine poate oase roade, dar chiar asa? Adica aduni pe cineva din strada ca sa i dai oase, asta e omenie? Asa ca dragii mei, va salut din mers si va spun ca asa ceva nu se face, ei carnita aia frageda si eu pilaf chior. SI chiar va salut, iaca.

ps: sa nu ma spuneti dar m-am razbunat, am furat painea pe care voia sa o mananec al batrn, plus un covrig. va salut din nou, adica: rororo.

Varza a la Cluj si musaca, superoferta, 2 in 1

Ieri mi-a fost cam rau, ma si mir ca am terminat-o, dar e tare buna, acum nici nu stiu ce e de fapt, am combinat doua chestii clasice sau am facut altceva, neinteresant. Cum am fost tuflita, nu am poze impresionante nici macar cu preparatul final, dar credeti-ma, e bun de tot.

Incet, incet, cu pauze, am adunat ingredientele: varza murata, ceapa, carnat ardelenesc (ala intim, da), cartofi, carne tocata, smantana, o cutie de rosii tocate, orez.

Din momentul asta a inceput un du-te vino iar gateala s-a terminat tarziu in noapte. Asa ca incerc sa iau pe pasi.

1. am calit carnea cu ceapa (e slaba, nu a lasat deloc grasime asa ca am mai adaugat ulei cand am calit varza);
2. am lasat carnea in pace si am calit varza cu mult piper si foi de dafin;
3. m-am luat cu mainile de cap la fiecare vizita in bucatarie (abia azi dupa amiaza am reusit sa strang tot, ce fierbe in oala cu presiune e in urmatoarea postare);
4. m-am indopat in pauze cu diverse pastile, luate dupa ureche;
5. am pus asa: peste varza calita, carnea (nici nu am avut rabdare sa se desfaca asa cum trebuie), orez, rosii, smantana, cartofi.
6. am acoperit cu apa si am dat la cuptor.

Era cat pe ce sa o uit si sa se carbonizeze, poza e facuta tarziu in noapte, cu mana tremurand.

Nici dimineata nu eram prea stabila, dar va jur pe rosu ca e excelenta.

rororo