Pentru Katze

Nu de alta, dar uit pana maine si din cauze nedemne de lumi „civilizate”, vorba poetului, o melodie care imi place mult si, cred eu, ni se potriveste. Daca nu, nici ca vers si nici ca melodie, sa ramie la catastif.

Haleala alta data, acum, furtuna intr-un pahar cu apa 🙂

rororo

Crema de branza cu sfecla si problema soriciului

Atrag din start atentia ca reteta nu prea se preteaza la regimuri, nu e gluten free, are indice glicemic mare (mai amintiti-mi ce nu mai e bun si e la moda zilele astea), aa, nu e de post. Nu am gasit-o nicaieri (deci e posibil sa mai existe ideea, mie mi-a traznit din senin).

Cu toate avertizarile la zi, sa purcedem, eu o recomand din toata pipota.

Intai sa va spun ca amestecul facut de mine e din toate branzeturile cumparate in timp, de cand cu regimul fara sare (in timp scurt, nu sunt „scazute 😀 ), voi puteti pune dupa plac orice poate fi tartinabil (apropos, daca ceva e tartinabil cum zic daca se poate umple ceva cu produsul, umplabil?)

Eu am amestecat urda cu smantana, perle de branza si fagaras. Asta e putin important, ca si cantitatile de sare si piper (eu nu am pus nici una, nici alta). Asadar ne trebuie: crema de branza, putina ceapa tocata cat mai fin, sfecla coapta sau fiarta taiata cubu(lete, rele, nu conteaza, cuburi sa fie), chimen.

Mentionez pentru cei ingrijorati de soarta natiunilor unite, a situatiei pisicilor din Oagadougou sau a biscuitilor crinckle, frunza de vita de vie e de la mine din geam, spalata in prealabil. CU apa.

La fel si cele trei gogonele minuscule pe care le-am luat sa nu inghete, am tot sperat ca se coc. Bun, deci amestecam toate ingredientele, cantitatile le las la aprecierea vostra. Mi se pare una din cele mai bestiale combinatii, cu conditia sa lasati nitel amestecul sa zaca la rece, ca sa se imprieteneasca gusturile.

Si, cum spuneam, crema merge bine la umplut diverse (ardei, rosii, andive, ce are fiecare prin batatura).

Sau se poate pune, pur si simplu pe paine. Sigur ca branza se poate mixa cat de fin doriti, eu amestecat mai ciobaneste, cu lingura.

Asadar recomand amestecul de branza, chimen si sfecla.

Acum sa trecem la problema spinoasa, dezbatuta pe Culinar, a soriciului. Ala de porc, ala parlit, nu crud sau fiert si in nici un caz nu ma refer la anumiti obraji.

Toata treaba a pornit de la un pret pe care l-am vazut eu (sa fi fost la piata la Trapezului, la bulgaroaica, nu mai stiu). 45 de lei kila. Bai nene, da’ ce are, e aurit? Ma duc la Billa, facut de Aurora (tot din ala de aperitiv, da? sa nu ne incurcam in soriciuri). Peste 40. La Mega, 42. La piata la Salajean (a raportat cofi). 22. Ron per kilogram, la asta ma refer (kilogram, cu K, nu chilogram, da? bun). Cofi a gasit cu 17 lei. Top de top, a gasit Droopi in Pitesti cu … 60 de lei kila. Bun asa.

Am trimis in recunoastere centura neagra 10 dan pe al batrn. La Obor. 11 lei (si a procedat cu o lovitura artistica prin achizitionare).

Nedumerirea mea e urmatoare: cum pot fi asa mari diferente? Ca sunt, am surse sigure, mai intai pe mine. Adica intre 11 si 45 de lei mai intra niste kile de sorici. Si daca da, ceea ce e sigur ca da, de ce? Ala de 45 e sorici de porc zburator? Face baie in lapte, bea coniecel de jidvei si se spala pe ochi cu sapun Dove? Care e spilul?

rororo